RSS

Arhivele lunare: iunie 2012

Sexul (fost) slab în procente…

Unii spun că nu s-a schimbat nimic: imaginea femeii în filmele hollywoodiene ar fi rămas  una falsă, superficială, conformându-se fanteziilor macho ale producătorilor şi regizorilor. Alţii susţin exact contrariul: femeia ar ocupa pe ecran un rol de-a dreptul disproporţionat, acaparând tot ce este mai bun în film.

Vrem-nu vrem, noul val feminist şi ascensiunea unora dintre actriţele americane care au un cuvânt de spus în Cetatea Filmului – pentru că sunt iubite de public şi, să nu uităm, aduc bani- pun iar (a câta oară?) în discuţie modul în care filmul portretizează sexul frumos.

O ştim deja, americanii adoră cifrele şi statisticile, utilizate aproape în orice împrejurare. O analiză de acest gen a fost realizată în 2006 de către o revistă americană, statistică dedicată figurii femeii în filmele hollywoodiene din perioada 1989-2003 , analizându-se 50 de filme, şi nu orice film, ci exact cele care au avut succes la public. S-au avut în vedere nu numai rolurile principale, ci şi cele secundare (au fost excluse, totuşi, figurantele şi apariţiile episodice). S-a lucrat metodic, luând în considerare fiecare aspect ce ar putea fi relevant pentru condiţia femeii pe ecran: cariera, căsnicia, copiii, sexul etc.

Ce putem afla de exemplu despre perspectivele profesionale ale eroinelor? 70% dintre perspectivele profesionale au o slujbă stabilă, nu sunt simple casnice, care-şi dedică viaţa în faţa oalelor, cratiţelor, copiilor şi bărbaţilor iubiţi. Meseriile cel mai des întâlnite  ar fi:  ofiţeri (de poliţie sau în serviciile secrete – FBI, CIA), 13% ziariste, 7% jucătoare de baseball, 7% călugăriţe, 6,5%  secretare sau prostituate.

Aici ni se atrage atenţia că nu au fost incluse şi apariţiile episodice, caz în care procentul ar fi fost cu mult mai mare, căci este vorba despre două meserii cu tradiţie pe ecran, cazul în care prostituţia poate fi considerată o meserie, fie ea şi cea  mai veche din lume.

Profesoarele şi învăţătoarele, ca şi cântăreţele, au asigurate câte 5,5% procente, iar chelneriţele şi patroanele de baruri şi restaurante, 3.5%. Urmează, cu câte două procente, manechinele şi funcţionarele de bancă, cercetătoarele, ghicitoare şi prezicătoare, fermiere, pictoriţe, medici, avocaţi, contabile, menajere. În coada plutonului, cu câte 1% vin politicienii, grădinari, portărese, bibliotecare, romanciere şi chiar piloţi de elicoptere. Semn clar că vremurile s-au schimbat, chiar şi în film.

Am văzut care sunt perspectivele profesionale, dar să urmărim care sunt persepectivele matrimoniale: 29% din personajele principale feminine analizate sunt căsătorite. Dintre acestea 53% au o căsnicie foarte fericită şi 24% una extrem de nenorocită. Procentele rămase reprezintă căsniciile aşa-şi-aşa sau nici-aşa-nici-aşa. Dar copiii? 18% au copii, iar dintre acestea 65% sunt mame  perfecte şi 26% sunt denaturate. Rămân 9% mame cu mici imperfecţiuni.

Ajungem şi la un capitol foarte important: sexul. Aici, modelul “monstru” (reprezentat perfect de personajul interpretat de Sharon Stone în Basic Instinct, cel care foloseşte sexul ca pe o armă pentru a-i atrage în capcană, a-i  stăpâni sau dezarma pe bărbaţi, are întâietate: 32% dintre fiinţele analizate prezintă astfel de procente. Excepţia de la regulă o reprezintă Pretty Woman, în care  personajul Juliei Roberts este expert în amor fără să-şi folosească talentele drept capcană. Şi asta pentru că meseria ei îi cere un antrenament erotic: este prostituată. Totuşi, doar 18% dintre personaje sunt arătate efectiv în timpul actului sexual propriu-zis. Surprinzător, doar 8% apar goale sau semidezgolite.

Un alt rol clasic,femeia-victimă, a suferit transformări în ultimii ani: doar 48% dintre personajele feminine sunt ameninţate sau atacate în cele 50 de filme analizate. Să mai notăm că 2% sunt nebune sau psihopate, înainte de a ajunge la ultimul capitol: femei efectiv implicate în realizarea acestor filme: 8% sunt regizate de femei, 18% au fost scrise de o scenaristă şi pe genericul a 32% dintre ele întâlnim o producătoare.

Actriţele s-au săturat să se tot plângă şi să ceară roluri mai bune. Multe dintre ele au trecut la lucru şi au întemeiat companii proprii. De exemplu, Moving Pictures este condusă de Demi Moore. La fel,  Julia Roberts, Jodie Foster, Meg Ryan, Michelle Pfeiffer, Bette Midler, Goldie Hawn, Geena Davis, Kim Basinger conduc şi ele astfel de companii.

După ce actriţele  şi-au petrecut ani interpretând rolurile- stereotip oferite de studiouri, acum ele îşi caută singure rolurile pe care vor să le joace şi sunt plătite pentru asta.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iunie 20, 2012 în Cinema, Feminin

 

Etichete:

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web