RSS

Arhivele lunare: iulie 2012

Fragmentarium

“ (…) Pentru a-mi mistui lumea, scap fugind în universuri – Eschil şi Sofocle, Shakespeare şi Dostoievski, Caragiale şi Kafka şi, mai ales, Cehov. Caut solidarităţi profunde  pentru a-mi păstra solitudinea. Epuizarea prin trăire nădăjduită şi disperată în umanitate mă mai poate echilibra. Atât.

Acum, înţeleg mai adânc că nu există decât câteva întrebări şi groază mi-e de tot  atât de multe răspunsuri. Cred că aici regăsim  iubirea asta a noastră, a oamenilor, pentru insule şi oaze – sunt refugii ale certitudinilor noastre. Mă caut întru mistuire, nu-mi este indiferent ce gândesc şi ce-mi fac gândurile din viaţă.

Recapitulez un capitol din “suma de întâmplări=viaţă” şi-mi reapare un tânăr cu fason romantic şi fragilitate artistică; făcea figură aparte printre ceilalţi (tineri) cu ambiţii macho. Avea o distincţie şi o distanţă care mă duceau cu gândul la ducele stil clasic, cu patimi eterate şi trăiri distilate.

Acum – o fizionomie (tot) aparte, cu o alură de june contemporan şi etern, flegmatic, evaziv, eventual enigmatic, reticent, eventual sceptic, rostind puţin  afectat, exprimându-se uşor căutat sau brutal-decisiv  (“Nu am timp acum!”). Ţinuta sigură îi maschează marile timidităţi, iar aerul jovial îi camuflează angoasele; conştiinţa de sine –  plină de contradicţii –  îl menţine într-o continuă stare de interogaţie. Atât.

Dintotdeauna, rosturile pătrund ilicit în răspântiile degradării. Furia proverbială a devenit insolit catharsis. În dorinţa de a ne  elibera de iluziile devoalate,  fiecare ajunge să îl jignească pe celălalt reproşându-i frica sau meschinăria. Drumul spre iubire trece, invariabil,  şi prin ură. Dialectica sentimentelor relevă momentul crucial al compromisului. Aşa se explică renunţarea şi capitularea, concilierea dintre atracţie şi respingere, frenezie şi apatie, gingăşie şi duritate sau egoism şi dăruire.

Un chip, clipe care-mi amintesc de el, figuri ce stau lângă sufletul meu, mişcându-mă – eu în aura lor sau ele în micul meu univers – cât vor mai rămâne, cât de repede le va şterge uitarea? (…)

Putem spune  că cei  care iubesc viaţa sau arta sau fazele luminoase ale trecutului pot să-şi amintească. Ei  pot să primească vizite impuse de memorie, de aducerea aminte nechemată, întâmplătoare.

Eh, viaţă, ce gust poţi să mai ai tu?!

Bucureşti, iulie 199…”

La mulţi ani, Mr. Big!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 1, 2012 în Personal

 

Etichete: ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web