RSS

Arhivele lunare: august 2013

Solitudinea îndrăgostitului

Singurătatea îndrăgostitului nu este singurătatea unei ființe – iubirea se destăinuie, ea vorbește, se povestește pe sine – ci singurătatea sistemului (doar el face cu ea un sistem).

Iată un paradox: îndrăgostitul  poate fi auzit de toată lumea (iubirea vine din cărți, dialectul său este comun), dar  nu poate fi ascultat (ascultat ”profetic”) decât de indivizii care au acum și exact același limbaj cu el.

Alcibiade îi compara pe cei îndrăgostiți cu persoanele mușcate de năpârcă: ”Se spune  că aceștia nu vor să destăinuie  oricui ce au făptuit; ei nu vorbesc decât celor care  au suferit la fel. Pasămite, ei îi cred numai pe aceștia, îi cred în stare  să le-nțeleagă durerea și să-i ierte.”

Asemeni misticului de odinioară, greu tolerat de vechea societate ecleziastică în care trăia, și el, îndrăgostitul, nici nu înfruntă, nici nu contestă, pur și simplu nu dialoghează cu aparatele puterii, gândirii, științei sau administrației.

De ce sunt singur

”Toți cu avutul lor,

Numai eu cu sărăcia.

Par neștiutor,

Căci mintea mi-e greoaie.

Toți cu prorocirea lor,

Doar eu cu bâjbâiala.

Toți cu iscusința lor,

Doar eu cu mintea-ncâlcită,

Schimbătoare ca marea, ușoară ca adierea.

Toți ajung la țintă,

Numai eu nedumerit ca un țăran.

Și, totuși, asemănare n-am cu alții.

Să sug al Mamei lapte-aș vrea din nou.”

Tao Te Ching, XX, 85

 
 

Etichete: , , ,

Cultura, la ce bun?

Există persoane care caută cu orice preţ să domine şi au o atitudine dispreţuitoare faţă de alţii. Astfel, îşi compensează slăbiciunea (supraestimarea de sine). Unii dintre psihologii alderieni (Alfred Alder, “părintele” psihologiei individuale) sunt de părere că agresivitatea hiperdezvoltată maschează, de fapt, complexul de inferioritate.

Din fericire, au existat în istoria umanităţii modele de oameni care au căutat modalităţi de a depăşi unele complexe provenite dintr-un deficit al Naturii. Aşa a  fost şi în cazul lui Demostene. Marcat, din fragedă copilărie, de un handicap (bâlbâiala) s-a înverşunat să caute un mod de a a-şi depăşi dificultatea. Şi-a concentrat toate forţele psihice şi a reuşit. Orgoliul său – sursă de păcat – a devenit, în această situaţie, o sursă de autodepăşire.

Cultura îţi destupă canalele, te conectează la evoluţie, te îmbogăţeşte infinit, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă.

De aceea, e bine ca tinerii de astăzi să ştie că lecturile bine alese sudează spiritul. E la fel ca şi cu “mersul la sală” – ajungi să faci muşchi de oţel şi să parezi loviturile fără crâcnire. În fond, cultura este cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire. O carte este o monedă de schimb. Aşa îi poţi evalua  pe indivizii din jurul tău, indiferent de venituri şi de funcţii – au acumulat sau nu informaţii şi de ce calibru.

Ambiţia, bine controlată, ne poate duce în vârf, însă trebuie să fim tot timpul conştienţi de graniţa fină dintre ea şi orgoliul stupid. Un succes clădit pe motive egoiste nu are să dureze. Vei ajunge acolo unde îţi doreşti dacă ţi-ai stabilit termene realiste. Restul e doar istorie…personală. Cultura poate să ajute, dacă ambiţia&orgoliul sunt bine strunite, altfel viaţa poate lesne deveni un “bâlci al deşertăciunilor” chiar şi pentru cei care scriu despre ea.

 

Etichete: , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web