RSS

Arhivele lunare: octombrie 2013

Risum teneatis, amici?

Seducţia este un proces îmblânzit de bariere şi de tabuuri, aşa încât pentru anumiţi oameni este uşor să aibă aventuri, pe când pentru majoritatea este foarte dificil. Cam aşa denunţa, în primele sale romane, Michel Houellebecq iluzia deschiderii nesfârşite. Astfel, dragostea e rezervată numai unui număr mic de persoane: frumoşii, bogaţii, puternicii – şi este refuzată tuturor celorlalţi – Fast Food, Instant Love, Easy F**k.  În viziunea acestui enfant terrible, seducţia este un schimb extrem de codat, în care cei frumoşi, bogaţi şi puternici se tratează în cerc închis, excluzând marea masă a bărbaţilor şi a femeilor. Adevărata caracteristică a dragostei este, mai degrabă,excluderea, dificultatea de a obţine recunoaşterea. Oamenii obişnuiţi se luptă cu singurătatea, cu neputinţa de a-şi găsi un partener.

Acestea fiind spuse, autorul romanelor Platforma şi  Particulele elementare este cel mai citit scriitor francez în afara Hexagonului. Aplicând cu dibăcie strategii de marketing şi cu o certă valoare intrinsecă a scriiturii, el a renunţat să mai sfideze opinia publică prin opţiuni incorecte politic.

În romanul Harta şi teritoriul,  nu a mai luat Islamul în derâdere, nici sexul în serios; atenţia s-a deplasat de la loisir şi pornografie către artă şi filosofie. Stârnind aprige controverse între membrii votanţi ai Academiei Goncourt, scriitorul aplică, cu succes, procedeul punerii în abis şi captează rumoarea lumii, vanităţile ei. Aduce în faţa cititorilor o carte limpede, fără asperităţi, bine racordată la tendinţele culturale actuale. Are o nuanţă de umor şi de autoderiziune, care poate da impresia de tragic, deşi este doar  o manipulare a codurilor narative dominante.

Romanul urmăreşte parcursul unui artist plastic contemporan, Jed  Martin, care trece prin perioade succesive de creaţie. În prima dintre acestea, se dedică inventarierii fotografice a obiectelor civilizaţiei industriale. În a doua etapă, descoperă virtuţile  artistice ale hărţilor rutiere Michelin pe care le trasfigurează, prin fotografiere, în obiecte de artă. Ajutat de o exotică rusoaică, angajată a firmei Michelin, el descoperă spaţii turistice chic, care-i oferă prilejul de a ironiza tendinţele din industria loisir-ului, deja o marcă a autorului.

Părăsit de rusoaică, trece într-o nouă etapă artistică. Astfel, el concepe o serie de pânze dedicate figurilor marcante ale contemporaneităţii: manageri, ingineri, inventatori, surprinşi în mediul lor de lucru. Pentru deschiderea expoziţiei, galeristul îi cere un text teoretic, redactat de un intelectual marcant. Jed Martin îl solicită chiar pe Michel Houellebecq, prin intermediul lui Frédéric Beigbeder, prieten comun. Expoziţia cunoaşte un succes răsunător, drept urmare cei doi (pictorul şi galeristul) se îmbogăţesc. Houellebecq pastişează cu brio maniera criticilor de artă, mai ales în cazul analizei tabloului << Bill Gates şi Steve  Jobes discutând  despre viitorul informaticii>>.

Michel Houellebecq  va fi asasinat, iar Jed Martin va pune poliţia pe pista corectă.  Episodul crimei este o paranteză, o nuvelă poliţistă intercalată într-o conte philosophique. Este  pastişată inteligent după un autor de serie neagră, Thierry Jonquet (creator al romanului Mygale). În final, se retrage la ţară şi renunţă să mai picteze, preferând să contemple, cu detaşare şi oarece scepticism, transformările economice şi sociale. În paralel cu acţiunea principală, are unele întâlniri cu tatăl său. Acesta, un reputat arhitect, aflat într-o stare fizică extrem de precară, ia decizia să plece în Elveţia pentru a solicita eutanasierea. Episodul în care fiul său pleacă pe urmele acestuia este un bun prilej  de sarcasm la adresa instituţiilor a căror afacere se bazează pe cinism.

Cam toate persoanjele principale sunt doar ipostazieri ale autorului. Departe de a fi incolor, stilul, aparent simplu, are efecte bine controlate şi excelează prin intertextualitate. Houellebecq   pune în caractere italice clişeele şi ticurile limbajului contemporan, dar romanul este unul în care ideile sunt încarnate în trăiri, conversaţii, conflicte. Ele sunt expuse cu artă, nicidecum livrate cu un aer didacticist.

Un editorialist al cotidianului Le Monde afirma:”Dacă Balzac a fost romancierul lumii burgheze, care trăia  din rente, iar Zola cel al revoluţiei industriale, Houellebecq este romancierul emblematic al epocii informaţionale.”

Houellebecq redă lumea prin  personajele importante ale timpului său. Aşa cum harta nu este teritoriu, romanul nu este realitatea, ci reprezentarea comică, nihilisă sau romantică a lumii. Michel Houellebecq oferă mai multe piste pentru a-l călăuzi pe cititor în  meandrele aluziilor cuprinse în cartea sa.

“Să iubim viaţa şi căile fericirii (Risum  teneatis, amici?)” pare a (ne) sugera Houellebecq.

 

Etichete: , , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web