RSS

Cinismul antic vs. cinismul contemporan

22 iun.

Ironia antică a fost înlăturată de simpla obrăznicie în întunericul de după apusul curiozităţii…

Criza gândirii de astăzi este născută din inflaţia retoricii goale din discursurile universitare, dominate de conformismul ideii prefabricate, unde obiectul reflecţiei se identifică cu ideologiile oculte sau unde se confundă erudiţia pseudo-savantă cu exerciţiul judecăţii critice.

Această criză nu mai poate fi o surpriză după constatarea că filosofia nu mai face faţă sfidării lansate de cea mai radicală lucrare a omului – cea angajată în genetică şi informatică -, vizând pe de-o parte “modificarea umanului” (bagajul său nativ) şi, pe de altă parte, înlocuirea (întotdeauna posibilă) activităţii umane prin programul unei maşini.

Lumea virtuală, a informaţiei pure, îţi poate induce o curiozitate contaminantă, dar cinică, te poate lăsa să pluteşti în insuficienţă. Curiozitatea, una dintre dorinţele capitale de-a afla ale modernităţii timpurii, a devenit, odată cu secolul al XIX-lea, o pasiune populară. Aşa se face că emisiunile ştiinţifice au fost întrerupte destul de repede în beneficiul unui bâlci lacrimogen.

Cinicul antic profesa o anume indiferenţă, el îşi păstra o demnitate anume. Cinicul contemporan, cel cu fibra moale, a descoperit că la antipozii curiozităţii nu se află indiferenţa, ci lehamitea. El nu se mulţumeşte să fie (doar) detaşat, ci respinge sau perverteşte ştiinţa, o ignoră activ sau o banalizează dincoace de orice închipuire. Proliferează o psihologie a dezgustului faţă de întrebările despre noi înşine şi despre lumea noastră.

Ironia antică a fost înlăturată de simpla obrăznicie în întunericul de după apusul curiozităţii. Este nevoie de ascetica renunţare de la erzatzul afectiv al mascaradei sociale, dispreţul faţă de isteria neputincioasei bătăi din picior. Cinismul poate aduce cu sine acel spor de luciditate, care amplifică gravitatea destinului, îl purifică de mofturi, îi dă adâncime şi relief, refuzând vălurile iluzorii pe care simţul comun le aşază pudic peste tragismul existenţei.

Într-o societate care a închiriat firmamentul pentru a-şi face reclamă, într-o lume pe al cărei cer se lăfăie aiuritor inscripţiile ipocriziei, anulându-i adâncimea prin frenetice orgi de lumină, cinicul se străduieşte să recupereze întunecimea originară. Este acea beznă unde mai pâlpâie eternitatea constelaţiilor, în care ne mai surâde cu o amară blândeţe Calea Robilor (Calea Lactee), zodia noastră tragică şi fastă totodată. Este necesară indispensabila modestie în faţa destinului, alegerea firească a câinoşeniei ca blazon al eroismului în plin dezastru.

Primejdia care ne paşte este că vom începe să ne mâncăm unii pe alţii.

cinism

Diogene Cinicul (pictură de Jean-Léon Gérôme)

Articol publicat în revista WebCultura

 

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web

%d blogeri au apreciat asta: