RSS

Arhivele lunare: august 2016

Malling

 

Pseudocronică de cumpărător

Egiptenii au piramidele, chinezii au Marele Zid, germanii au castele impunătoare, olandezii au canale, italienii au catedrale, americanii au… centre comerciale. Ele reprezintă una dintre caracteristicile lor naţionale, adevărate simboluri care demonstrează abundenţa în care se răsfaţă.

Se merge astăzi la mall cu aceeaşi religiozitate  cu care catolicii merg la Vatican, musulmanii la Mecca, jucătorii de ruletă la Las Vegas şi copiii de bani gata la Disneyland.

Îmi place mall-ul şi îl detest în egală măsură, îmi divulgă binaritatea consumeristă: mă simt bine la cumpărături în mall, dar mă simt agresată de ceilalţi cumpărători.

Cardul îmi dă siguranţă şi încredere, îmi flatează ego-ul economic, pentru un timp, fac parte din comunitatea cumpărătorului constant, nu a celui ocazional şi, eventual, profitor de solduri. Mall-ul este singurul loc în care îmi permit să-mi joc, din când în când, potenţialul de snobism.

Totuşi, îmi displace din pricina inflaţiei de cupluri formate din băieţii macho (în tricouri mulate) şi păpuşile blonde shoppoholice – liposucte- silicone – style, care mă descumpănesc prin aroganţă, fiţoşenie, artificialitate şi prost-gust. Mă agresează înregimentarea în etichetă şi “existenţialismul” de brand.

Nu îmi place mall-ul ca esplanadă a exhibiţionismului social (parte din cultura imaginii de sine), mall-ul ca simulacru de mediu ce privilegiază ritualul consumerist de împerechere.

Viaţa noastră este împănată de paradoxuri. Avem mii de probleme de rezolvat, trebuie să fim atenţi cum suntem văzuţi în acest mare parc de distracţii creat de oameni gri. Uneori, cădem pradă acestei euforii induse de luminile artificiale şi nu mai avem timp să realizăm că ni s-a furat unul dintre instrumentele de bază – atenţia. În acest spaţiu, simplitatea şi autenticul nu mai încap.

Poţi găsi libertatea în această lume artificială, dar ai nevoie de discernământ şi detaşare.

Banksy

(grafică de Banksy)

Articol publicat în revista WebCultura

Reclame
 

Etichete: , ,

Exerciţii de fericire

La solitude, ça n‘existe pas.

“Singurătatea nu există” zice un celebru refren… Dacă, încolțește, totuşi, atunci intră în zestrea deloc de invidiat a proştilor (clemenţa ne şopteşte că prost înseamnă netot, neştiutor, iar răutatea şi invidia sunt fructele amărui ale prostiei şi ale bolnavilor de ură, despre care înduioşarea ne aminteşte că sunt nişte bieţi năpăstuiţi de soartă).

Într-un dialog existenţial – care îl defineşte şi care îi cere stăruință, generozitate şi iubire – orice om normal agoniseşte (și) duşmani. Măsura şi frumuseţea unei biografii este dată și de această “preţioasă” agoniseală (din cortegiul de rude, prieteni şi chiar unii dintre rivalii competitivi consideraţi duşmani). Fără această agoniseală, personalitaea umană s-ar aliena.

Primul prieten şi tovarăş al omului ar trebui să fie el însuşi. Spune înțeleptul: “Dacă toată lumea ți-e dușmană, fie-ți, tu, prietenul tău.” Dacă eşti bun (corect, iubitor, generos, încrezător), te simţi bine fiindcă, volens-nolens, ne reflectăm în imaginea celor din jurul nostru; bunătatea adevărată constituie un confort al oamenilor puternici. Dacă eşti rău (egoist, mincinos, bănuitor, trădător) te simţi rău. Suferi chinurile susceptibiltăţii schimonosind gesturile cordialităţii aproapelui şi sfărâmi braţul prieteniei decente, întins către tine.

Al doilea tovarăş – prea des ignorant – ar fi “îngerul păzitor” al bunului caracter sau al conştiinţei – care controlează corectitudinea criteriilor aplicate existenţei. El poate intra în dotarea nativă a omului, dar, mai ales, se consolidează şi se întăreşte prin efortul educaţiei (legat de expresiile “neam prost” / “soi bun”). Binomul fericit ar fi: înclinaţia şi (auto)educaţia. Din perspectiva inteligenţei, dreptatea se identifică cu bunătatea. Pelteaua “bunătăţii” prosteşti este greţoasă şi se sprijină pe un fel de laşitate nocivă.

Să fim corecţi, să fim buni – ar putea fi unul dintre secretele care disipă singurătatea. Primejdia singurătăţii o putem alunga cu gestul generos al binelui, vegheat de inteligenţă, vorba românului: “Bine faci, bine găseşti.”

solitar

Articol publicat în revista WebCultura

 

Etichete: ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web