RSS

#gratitude, 2017

31 dec.

Cităm la nesfârșit o sensibilă frază: „Speranța moare ultima”, dar niciodată nu ne săturăm să-i absorbim înțelesurile. Atunci când încetăm să mai sperăm, începem de fapt să murim câte puțin. Din păcate, ceasul nu-și întoarce curgerea spre izvoare nicicând și niciunde. Totuși, tot ce putrezește în jurul nostru nu este făcut să ne deprime, dimpotrivă – este o invitație a vieții să-i imităm gestul ei inițial: creația, nașterea, renașterea. Este o invitație la voie bună, la curaj, la faptă.

Iată, sosește un An Nou. Iarna camuflează singurătăți viscolite și-nchideri în sine. Dunga plumburie a zării ascunde plecări și părăsiri, nopți lungi – ca așteptarea unui tren întârziat – pe un peron de gară. Totuși, chiar și așteptarea, care uneori se lasă așa de greu consumată, înseamnă tot trecere și numărătoare inversă. Așadar, ce am mai (re)învățat în 2017?

Gratitude

Că cele mai celebre femei (validate de fabrica de vise/Hollywood) – Nicole Kidman, Meryl Streep și Julia Roberts -, în viața lor privată, nu se topesc după ținutele glamour și nici după traiul în palate, ba dimpotrivă…unele cultivă legume în grădină.

Am  mai înțeles că aparențele acestei societăți pot fi lesne decodificate și că, dincolo de zgomotul unei euforii perpetue, găsim o răceală fără margini și multă tristețe, așa cum și goana după bifarea unei generice „to do list”, aflăm (din nou!) că destinul ar trebui lăsat să-și urmeze cursul, oricât de priceput „matchmaker” ai fi. Goana după fericire poate duce la derapaje, adesea, greu de îndreptat, iar excesele rimează cu ireversibilul.

În pofida manipulărilor și mașinațiunilor, se cuvine să traverseazi reprize de introspecție și să ai puterea de-a fi sincer(ă) cu tine. Desigur, slăbiciunea omenească, în fața suferinței și-a singurătății, înclină balanța în favoarea maturității și stabilități, fără încrâncenare, așa cum generozitatea și recunoștința îmbunătățesc imunitatea.

Începutul sfârșitului de An răstălmăcește sensul destinului („Omul propune, dar Domnul dispune!) ce ne-a fost dat. De aceea,  ce n-am împlinit vom avea ocazia de a încerca să izbutim, pe cine am îndurerat (din întâmplare) vom putea să bucurăm. Cine ne-a amăgit va avea șansa să se reabiliteze. Numai clipa pierdută nu se va mai întoarce, fiindcă ea, clipa, suverana destinului, e cea care ne pierde.

Tocmai de aceea, fiindcă nimic nu-i definitiv pierdut dinainte și pentru că nimic nu se mai poate recâștiga, să reînvățăm drumul speranței. Să ne propunem mai puțin, dar să realizăm mai mult.

„Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!”

 

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web

%d blogeri au apreciat: