RSS

Lectura elevilor în cadrul familiei

09 nov.

În familie, copiii de vârstă şcolară văd ce citesc cei din jurul lor şi-i urmează, citind ei înşişi orice întâlnesc, în casă. Indiferent dacă operele respective le sunt accesibile sau nu le sunt accesibile, dacă acestea le sunt indicate sau nu, ei găsesc un model.
Practic, şcoala nu reuşeşte să controleze în mod minuţions lecturile efectuate acasă de către elevi. Dificultăţile cele mai mari rezultă din faptul că şcoala nu găseşte totdeauna în familie colaboratorul sincer şi conştient, care s-o sprijine în controlul lecturii. De aceea, părinţii trebuie să fie persoanele care să controleze ceea ce copiii citesc şi în afara orelor de curs. Din păcate, acest control nu dă, întotdeauna, rezultatele scontate.
În unele cazuri, eşecul se înregistrează din pricina lipsei de tact a părinţilor. Aceştia, neavând răbdarea şi priceperea necesare sau orientarea justă în probleme de literatură, folosesc metoda interzicerii categorice a lecturii unor cărţi, ceea ce determină din partea copiilor o reacţie contrară celei dorite. În loc să abandoneze sau să evite lectura unor cărţi nepotrivit alese, aceştia s-ar putea încăpăţâna şi le vor citi în văzul tuturor, sau pe furiş.
De aceea, părinţii trebuie să ia contact cu dascălii, să se informeze din surse avizate despre ceea ce ar trebui ca elevul să citească, în funcţie de capacităţile individuale, dar în raport cu cerinţele stabilite ca fiind cuvenite vârstei şi pregătirii lor. Controlul părinţilor s-ar limita astfel doar la o supraveghere discretă a lecturii.
Controlul familiei nu trebuie să se limiteze numai la supravegherea copiilor pentru a-i împiedica să citească unele cărţi nepotrivite vârste lor, dimpotrivă, este necesar să se extindă şi asupra celorlalte lecturi. Familia poate şi trebuie să verifice cât din timpul liber al elevilor este destinat pregătirii lecţiilor; cât pentru joc şi cât este rezervat lecturii obligatorie, facultativă sau extraşcolară. Controlul de fiecare zi asupra modului în care îşi organizează copiii timpul liber este necesar pentru formarea unor deprindri conştiente de muncă şi pentru respectarea cât mai strictă a unei repartizări a timpului liber pentru activitatea independentă a elevului. Şcolarul nu are suficientă putere de concentrare, destulă voinţă să lucreze organizat şi perseverent. Dacă nu este atent îndrumat, el poate abandona studiul individual pentru lectura extracurriculară. El îşi poate consuma timpul disponibil cu pregătirea lecţiilor, fără să reuşească să mai citească şi literatură, uneori nici pe cea indicată, nici chiar în clasele terminale ale ciclului primar, unde cărţile cerute spre lecturare sunt mai voluminoase.
În aceste situaţii, părinţii pot analiza cauzele muncii fără randament sau a greşitei planificări a timpului, spre a le elimina din munca independentă a elevilor. Lectura ar trebui să ofere elevilor posibilitatea să lucreze cât mai raţional, dar şi să ducă la completarea cunoştinţelor de cultură generală.
Un calcul foarte simplu ne va ajuta să avem o imagine clară a profitului pe care îl poate avea cine ştie să-şi organizeze judicios timpul necesar pentru studiul individual, şi mai ales pentru folosirea timpului liber. Un elev care citeşte o oră pe zi LITERATURĂ va citi într-un an cel puţin 365 de ore, adică aproximativ echivalentul a 44 de zile în care ar citi fără întrerupere câte opt ore pe zi sau 61 de zile, în care ar citi câte şase ore pe zi.
Familia trebuie să ia măsurile cuvenite ca elevul să nu citească la întâmplare orice. Pentru aceasta, este bine ca fiecare copil să fie ajutat să-şi alcătuiască de mic o bibliotecă a sa, oricât de modestă; să-l deprindă ca din biblioteca familiei să nu folosească decât cărţi după o prealabilă consultare cu cei mari (părinţi, profesori, bunici). Reuşita este deplină dacă această deprindere se formează chiar de când copilul este mic (clasele primare).
Mediul familial este cel care poate să creeze un climat propice dezvoltării personalităţii copiilor. Părinţii sunt aceia care pot să arate, în mod explicit, copiilor, importanţa lecturii de la vârste cât mai fragede, angajându-se – cât mai des – în discuţii cu aceştia despre cărţi, şi nu în cele din urmă, oferindu-le propriul model.

Lectura în familie
Trebuie să avem în vedere şi mediile variate de provenienţă ale elevilor, de aceea, profesorii sunt aceia care trebuie să îndrume sau să controleze lectura în afara orelor de curs a elevilor şi să organizeze diferite forme de activitate prin care să-i ajute pe (unii) părinţi în această privinţă.
În concluzie, trezirea interesului şi apoi formarea deprinderii de lectură trebuie să înceapă cu insuflarea respectului pentru carte. De aceea, familia, alături de profesori, trebuie să menţină viu interesul copiilor pentru lectură.

Bibliografie selectivă:
• Cornelia Dimitriu – “Constelaţia familială şi deformările ei”, E.D.P., Bucureşti, 1973
• Ion Popescu – “Lectura elevilor”, E.D.P., Bucureşti, 1963
Articol publicat în revista Comper

 
 

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web

%d blogeri au apreciat: