RSS

Stereotipurile în emisiunile de televiziune

17 feb.

Filmul, televiziunea, ca şi alte canale de comunicare, răspund unei mari nevoi în viaţa individului – divertismentul, “şansa” de a evada după o zi de lucru, ieftin şi la îndemână.
Dintre toate formele de relaxare, se pare că una dintre cele mai uşoare şi mai ieftine moduri alese pentru destindere poate fi o emisiune de televiziune. Aici, individul poate găsi spectacole de divertisment amuzante, uşor de urmărit. Oamenii merg la film pentru modalităţile variate în care filmele exprimă experienţele din viaţa de zi cu zi şi ca o modalitate de a evita şi de a amâna presiunea cotidianului. Printre operele de divertisment cu cea mai mare audienţă se numără şi serialelele de televiziune. Acest gen de televiziune, realizat după “reţetă”, face ca telespectatorul să-şi dorească să urmărească cu emoţie episoade întregi. Fie că sunt din categoria “soap-opera”/”telenovelă”, sau “sitcom”, aceste producţii au la bază stereotipul.
Stereotipul reflectă o atitudine, o opinie, o judecată simplificată şi, în extremis, o judecată eronată. Pentru că majoritatea emisiunilor de televiziune sunt relativ scurte, în jur de 30 de minute, scenariştii şi producătorii recurg adesea la stereotipuri pentru a fixa personajele cât mai repede cu putinţă. Acestea se îmbracă şi se comportă într-o manieră care le permite telespectatorilor să le identifice imediat, fără un mare efort de gândire.
Stereotipul sexual. Dacă analizăm majoritatea producţiilor de televiziune difuzate de posturile româneşti, imaginile bărbaţilor şi ale femeilor sunt cuprinse într-o matrice uşor de decriptat: tinerele şi femeile sunt adesea timide, emotive, incapabile să-şi rezolve problemele; ele sunt interesate de intrigi amoroase, de felul în care arată şi de decorarea locuinţei.Femeile “rele” sunt femeile sexy sau seducătoare. Femeile “bune” nu prea există. Tinerii şi bărbaţii sunt întreprinzători, îşi deschid afaceri, sunt bine informaţi, independenţi şi îşi rezolvă problemele ei înşişi. Imagini-şablon cu bărbaţi şi femei întâlnim şi în clipurile publicitare; acestea ne pot afecta, uneori grav, percepţia pe care o avem despre propria fizicalitate. Multe femei, îndeosebi din rândul celor tinere, s-au îmbolnăvit de bulimie sau de anorexie încercând să arate precum manechinele din imaginile-reclamă.
Stereotipul etnic. La o simplă privire asupra producţiilor de televizune importate(mai ales din America Latină şi SUA) şi difuzate în România, actorii aparţinând minorităţii evidente joacă în rolurile auxiliare, în timp ce actorii albi deţin rolurile principale. Aceştia din urmă iau deciziile şi ocupă poziţiile de putere în scenariul respectiv. În schimb, la nivelul execuţiei deciziilor, se insistă pe un “amestec” egal între minoritari şi albi.

Stereotipuri
Stereotipul social şi economic. Muncitorii, oamenii cu venituri modeste, care sunt majoritari în orice societate, sunt foarte rar reprezentaţi la televiziune ca personaje importante şi nuanţate. Cel mai adesea, personajele serialelor şi telenovelelor ocupă funcţii de lideri şi se bucură de venituri peste medie. De foarte multe ori, vedem personaje care nu se duc la serviciu, care nu-şi fac probleme că nu au din ce să trăiască. Este şi aceasta o modalitate de a proiecta imaginea unei societăţi idilice, în care necesităţile de bază, conform piramidei lui Maslow, au fost rezolvate. Atunci când apar personaje sărace, de regulă personaje secundare, ele sunt prezentate într-o manieră mai degrabă didacticistă pentru cei mulţi (se poate spune chiar ca un avertisment pentru cei mulţi): aşa ajung cei care nu respectă regulile societăţii.
Copiii în emisiunile de televiziune. Copiii sunt prezentaţi la televiziune adesea ca nişte mici adulţi. Dacă amintim doar emisiunea “Copiii spun lucruri trăznite” de la postul Prima TV, vom constata cabotinismul precoce al copiilor, rolul lor esenţial fiind acela de a suscita râsete. La cealaltă extremă, se află copiii, victime ale drogurilor şi alcoolului. Vedem din ce în ce mai rar emisiuni cu copii echilibraţi, îmbrăcaţi normal bucurându-se de copilărie.
Stereotipul familiei. Familiile care populează majoritatea producţiilor de import difuzate de posturile româneşti de televiziune se înscriu, de asemenea, într-o reţetă simplă: mama, tata şi doi copii, eventual şi un câine. Stereotipul sugerează familia ideală.
Violenţa pe micul şi marele ecran. Violenţa generează, de obicei, imagini spectaculoase şi din acest motiv este prezentă în filme, mai ales în cele poliţiste, de acţiune, de război şi în programele de ştiri.”Bombardat constant cu asemenea clişee, telespectatorul a ajuns la un moment dat să nu mai reacţioneze firesc. Iată de ce, la scena cutremurătoare a torturării dintr-un film de mare sobrietate şi forţă emoţională ca La battaglia di Algeri
(Bătălia pentru Alger, Gilo Pontecorvo, 1966): privind spasmele patriotului torturat, unii telespectatori au izbucnit în râs.”(Manuela Cernat, pag.311)
Studiile mai vechi şi mai recente despre violenţă, efectuate de cercetătorii americani asupra a zeci de mii de copii, selecţionaţi din cele mai diverse medii sociale, “au relevat o impresionantă concordanţă între numărul de spectacole violente urmărite pe micul ecran sau pe marele ecran şi agresivitatea comportamentală a subiecţilor investigaţi.” (Manuela Cernat, p.310)
Pentru a-i proteja pe minori, CNA a impus restricţii asupra orelor de difuzare a acestor producţii, iar televiziunile au fost obligate să marcheze vizibil, pe ecran, vârsta minimă a celor care pot viziona filmele respective.
Desigur că aceste măsuri nu pot fi eficiente fără sprijinul familiei, al părinţilor, în mod special. Violenţa pe micul ecran ar putea scădea semnificativ odată cu creşterea numărului de producţii audiovizuale româneşti adecvate vârstei celor cărora le sunt destinate. Din păcate, acest fapt nu este previzibil într-un viitor apropiat, din cauza argumentului finaciar care primează şi aici.

Repere bibliografice:
• Manuela Cernat Gheorghiu, Filmul şi armele, Editura Meridiane, Bucureşti, 1983

Articol publicat în revista Comper

 
 

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web

%d blogeri au apreciat asta: