RSS

Modernitatea Didonei

10 apr.

Eneida lui Vergiliu (Publius Vergilius Maro – 70-19 î. Hr.) dă expresia practicilor religioase și preceptelor morale: principiul constituirii familiei, perpetuarea neamului (roman), principiul înțelepciunii și  al moderației.

„Să ai curajul de a disprețui bogățiile” sau „Învață, copile, învață de la mine virtutea și munca/Alții te vor învăța fericirea” vin parcă din vremurile de glorie ale societății romane, ca o mustrare la adresa societății în care trebuia să trăiască poetul (care ignora aceste norme morale). Sunt sesizabile trăsăturile morale tipice antichității în figurarea Didonei. Regina  rezistase, până la venirea lui Enea, numeroaselor cereri în căsătorie, fidelă jurământului făcut (soțului). Totuși, ea  se îndrăgosteşte cu patimă de erou şi chiar îl face părtaş la conducerea cetăţii.

E adevărat că aceasta devine un personaj tragic, reducând-o la dilema euripidiană. Aceste dileme erau o noutate pentru lumea antică. Se ivea, astfel, idealul moral de natură ascetică, iar pe de altă parte, patima – pasiunea carnală; tendințe opuse în aceeași conștiință. Aceste tendințe opuse se vor confrunta numai în cadrul sensibilității moderne. Didona face  ca, înlăuntrul aceleiași ființe, să lupte două înclinații opuse și două principii, prefigurând astfel conflictul de mai târziu dintre  «trup» și «suflet».

Episodul despărțirii finale de Enea, care reeditează cunoscutul motiv al «femeii abandonate», poate fi raportat din nou la Euripide (Medeea). La chemarea zeilor, Enea decide să o părăsească pe Didona pe ascuns, convins că aceasta nu i-ar fi redat libertatea de bună voie. Didona a aflat şi s-a retras îndurerată în palat. Enea  pleacă  pe mare aruncându-şi o ultimă privire spre ţărmul unde fusese atât de fericit. Vede pe zidurile oraşului un mare foc, dar nu ştie că acesta era rugul pe care se urcase nefericita regină, după care îşi împlântase un pumnal în piept.

Dido & Aeneas

Dido & Aeneas © Sebastian Bolesch

Didona are conștiința complexă și contradictorie de victimă a nedreptății și totodată de ființă just sancționată (ea asociază indignarea față de Enea cu căința față de soțul decedat). Frământarea lăuntrică a Didonei nu se corelează cu propria înfățișare – ca în cazul lui Marcellus: fizic, melancolia – cu cadrul natural al nopții liniștite din jurul ei. Zbuciumul reginei este raportat la un motiv din natură, valurile furtunii  de pe mare se potolesc odată cu cele dinlăuntrul ei. Moartea Didonei este cea a unui erou; ea piere de sabie. Ca în orice tragedie antică, momentul cel mai sângeros se consumă în spatele scenei. Slujitorul o zărise doar străpunsă de sabie, prăbușită sub loviturile fierului.

Prin Didona, prin cuceririle din domeniul lăuntricului, cuceriri care merg până la frângerea și răsturnarea felului antic de a vedea omul, Vergiliu se anunță ca precursor  al lumii și al sensibilității moderne (contrastele romantice, poet al senzațiilor, visul).

Totodată, Vergiliu a lăsat, prin personajele legendare Didona și Enea,  una dintre cele mai sfâşietoare poveşti de dragoste din istoria literaturii

 

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web

%d blogeri au apreciat: