RSS

Arhive pe etichete: al doilea razboi mondial

Dragoste, nu război – The Aftermath

Ruinele Germaniei naziste au fost adesea sursă de inspirație pentru cinema . Iată că o dramă sentimentală, pe fundal istoric, îndeamnă spectatorul să aleagă partea luminoasă și să se lase purtat de bune sentmente. O veritabilă melodramă, în buna tradiție a genului (à la Douglas Sirk), ale cărei rezonanțe pot fi mereu trimise în actualitate, devine The Aftermath, peliculă semnată de James Kent. Scenariul realizat de Joe Shrapnel și Anna Waterhouse se bazează pe opera lui Rhidian Brook, iar evoluția personajeleor principale este susținută de starurile Keira Knightley, Alexander Skarsgård și Jason Clarke. O adevărată frescă, inspirată dintr-un roman cu tematică de război, The Aftermath nu maschează nici durerea, nici cruzimea, iar personajele ilustrează o bulversantă situație care se poate derula oriunde și oricând. Este o pagină de istorie, adesea uitată sau tratată în grabă, despre acea perioadă în care Germania a fost ocupată de aliați. După acordul semnat la Yalta, această ocupație viza denazificarea și menținerea pacii mondiale. Bunăoară, Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, dar și Franța, au împărțit Germania în mai multe teritorii (zone   de influență). Landul Hamburg intra în zona britanicilor și, astfel, servește drept cadru general pentru romanul lui Rhidian Brook, apoi adaptării pentru ecran, realizată de James Kent.

Această ecranizare are un merit: plonjeul într-o Germanie (a anului 1946),  abia ieșită din al Doilea Război Mondial, controlată de aliați cu scopul „de-a pune țara pe picioare”. Survolând Marea Istorie, pelicula se concentrează asupra unui triunghi amoros, bine susținut de o distribuție de «cinci stele». Așadar, după armistițiul marilor puteri, un colonel britanic și soția lui sunt repartizați să locuiască în Hamburg ca parte a planului de reconstrucție, însă între ei și foștii proprietari ai casei, în care se mută, apar tensiuni periculoase. Aflăm că, la doar cinci luni după victoria aliaților, Rachel Morgan ajunge în Hamburg, unde se afla soțul ei, Lewis, ofițer britanic. După o lungă perioadă de separare, cei doi soți se regăsesc ușor stânjeniți, aproape distanți. Pentru întâmpinarea lui Rachel, Lewis a rechiziționat vasta rezidență a unui arhitct, Stephan Lubert. Contrar uzanțelor, ofițerul britanic i-a permis ofițerului să rămână – altături de fiica sa adolescentă (Freda/ Flora Thiemann) – în vilă. Plină de resentimente față de germani, Rachel nu pare încântată de această coabitare impusă. Prin urmare, un ofițer englez trimis la Hamburg să reclădească zona afectată de ravagiile războiului, soția acestuia și proprietarul unei luxoase vile rechiziționate – vor fi vectorii unei mișcări permanete de refacere (atât al unei națiuni, dar și al unui mariaj). Realizatorul supravehează, cu abilitate, pendulările între accesele extremiste și manifestările de umanitate, conferind ritmicitate întregii pelicule, iar atmosfera e încărcată de pasiune conjugată cu durere.

Perspectiva  asupra războiului este puțin diferită, fiindcă regăsim un cadru general în care rănile încă nu s-au cicatrizat, iar catastrofa umană devine fundal pentru o melodramă elegantă. Obișnuită cu ecranizările de calitate, aflată la maturitate, Keira Knightley strălucește și în rolul englezoaicei expuse unor confruntări mocnite. Atrasă de un fermecător arhitect german, Rachel (Keira Knightley) vibrază într-o impecabilă demonstrație despre un ‘caz de conștiință’. Coabitarea devine insuportabilă pentru o femeie care trebuie să trăiască alături de un popor pe care-l detesta, considerându-l responsabil de pierderea fiului său. Frământările sunt îngrozitoare pentru că raporturile sunt mereu alterate, soțul ei (Jason Clarke) și arhitectul german (fermecătorul Alexander Skarsgård) îi amplifică neliniștea de după pierderea copilului. Amorțeala mariajului ‘cârpit’ și tentația unei idile cu seducătorul german tulbură viața acestei tinere femei. Durerea și trădarea vor modela personajul întrupat cu sensibilitate și subtilitate de rafinata Keira Knightley.

Simetriile din scenariu, contextul și romanța, încadrează plicula în rândul melodramelor clasice, dar șic. Scenografia și costumele (Bojana Nikitovic) ar putea lejer concura cu orice magazin de modă (à la Vogue), dar toate sunt circumscrise zonei istorice (Germania «anului zero», în devenire postnazistă) și vizează depășirea zonei de conflict, drumul spre reconciliere (cu sine, dar și cu ceilalți). Deși asipră să să fie u dramă epică profundă, The Aftermath se menține în zona melodramelor de calitate, care tratează cu onestitate intimitatea și durerea, proiectate pe un fundal general cu iz catastrofal. Centrată pe punerea față-în-față a două victime ale Istoriei, povestea cinematografică se derulează cu tact și inteligență, între ură și reconciliere, în zorii unei noi ere și încearcă să convingă spectatorul să aleagă mereu dragostea, fie și într-un context conflictual.

Regia: James Kent

Scenariul: Joe Shrapnel & Anna Waterhouse, după romanul The Aftermath semnat de Rhidian Brook

Imaginea: Franz Lustig

Montajul: Beverley Mills

Muzica: Martin Phipps

Distribuția:

Keira Knightley – Rachael Morgan, soția lui  Lewis

Alexander Skarsgård – Stephen Lubert

Jason Clarke – Colonelul Lewis Morgan, soțul lui Rachael

Flora Thiemann – Freda Lubert

Martin Compston – Burnham

Kate Phillips – Susan Burnam

Durata: 108 min

Articol publicta în revista Bel-Esprit

 
Comentarii închise la Dragoste, nu război – The Aftermath

Scris de pe mai 21, 2020 în Cinema

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Tinerețea unui geniu rebel – Rebel in the Rye

Generații întregi au crescut cu volumul The Catcher in the Rye (De veghe în lanul de seacrăla căpătâi. Iată cum cea de-a șaptea artă a scos la iveală și o biografie a celui care-a fascinat tinerii multor generații. Așadar, bazându-se pe biografia lui Kenneth Slawenski – J.D. Salinger: A Life – filmul Rebel in the Rye ne duce într-o călătorie cinematografică în viața și mintea legendarului autor și povestește despre nașterea operei The Catcher in the Rye.

Pelicula semnată de Danny Strong urmărește viața celebrului și retrasului autor, J.D. Salinger, care și-a câștigat faima la nivel mondial prin publicarea romanului său The Catcher in the Rye. Ajuns pe culmile gloriei datorită succesului literar obținut prin publicarea romanului, J.D. Salinger se izbește de neajunsurile notorietății, iar amintirile din vremea războiului la care participase în calitate de combatant (debarcarea din Normandia) îl conduc spre o stranie opțiune – izolarea. Biografia cinematografică, realizată în 2017, ilustrează aceste evenimente din viața unuia dintre cei mai celebri scriitori ai secolului al XX-lea.

Bunăoară, această cronică ilustrată începe pe măsură ce se lansează în cariera sa de scriitor și intră într-o relație tumultuoasă cu tânăra Oona O’Neill. Ceea ce părea a fi un promițător început pentru o carieră, se transformă într-un coșmar când Statele Unite intră în al Doilea Război Mondial. După înrolare, Salinger trăiește ororile războiului de-a lungul câmpurilor de luptă din Europa, unde începe să scrie ceea ce va deveni romanul său „iconic” – The Catcher in the Rye.

Holden Caulfield ura fanii, detesta superficialitatea de la Hollywood și suferea după inocența pierdută. Lungmetrajul Rebel în the Rye încearcă o apropiere între acest erou literar și autorul său, J.D. Salinger, utilizând biografia realizată de Kenneth Slawenski (în 2010 – J.D. Salinger: A Life). Romanul „iconic” reflectă genialitatea unui autor, iar biografia cinematografică se străduiește să mențină liniile (realității istorice), dovedind abilitatea realizatorilor în materie de minuțioasă documentare. Cu toate acestea, multiplele fațete ale personalității lui Salinger plutesc într-o aură de mister. Celebrul autor și-a petrecut cei mai mulți într-o deplină izolare în locuința/ cabana sa din New Hampshire, prin urmare devine firească o anumită doză de mister din această biografie (realizată în mod deliberat pentru mainstream/„succes de casă”) și rămâne clară intenția de omagiere cinematică a unei opere.

Rebel in the Rye devine un veritabil cursor în viața/cariera enigmaticului Salinger. Filmul prezintă etape importante precum ucenicia lui Jerry (Nicholas Hoult) la Universitatea din Columbia, unde a frecventat cursurile de scriere creativă sub îndrumarea paternalistă a lui Whit Burnett (formidabil Kevin Spacey în postura de îndrumător), serviciul militar din perioada celui de-al doilea Război Mondial, activitatea de publicist la The New Yorker și lansarea/publicarea (în 1951) romanului The Catcher in the Rye, care avea să îi aducă faima mondială. Tânărul care își contrazicea profesorul și care detesta orice adnotare nu e nimeni altul decât J.D. Salinger, iar eroul său (din mai toate povestirile) se numea Holden Caulfield. Atitudinea personajului de ecran e menită să sugereze spectatorului genialitatea și măsura talentului literar. Răzvrătirea autorului se va reflecta pe deplin în paginile creațiilor sale. Comportamentul junelui vijelios, care avusese o idilă cu fiica scriitorului Eugene O’Neill, Oona (expresiva Zoey Deutch) și fusese respins de cei de la The New Yorker trasează conturul unui tânăr plin de frustrări capabil, însă, de a fi asimilat cu un rebel al generației sale.

Citiţi şi Viaţa ca un rollercoaster – El Embarcadero/ The Pier

Regizorul portretizează un personaj dinamic, „cu atitudine” pentru că în dramatica  înfruntare cu tiparele lumii adulte, eroul cărţii – Holden Caulfield – va deveni figura emblematică a ceea ce azi numim „adolescentul etern”, oscilând între revoltă şi dorinţa de a salva omenirea de la prăbuşire, de a se opune rutinei, ipocriziei, cruzimii şi perversităţii. După scenele în care îl vedem pe Jerry aruncând creioanele de perete nu ne mai întrebăm „de unde vine Holden Caulfield?”. Așa cum ni-l prezintă Strong, devine personificarea luptei lui Salinger contra ipocriziei lumii contemporane lui. Bărbatul care trăise ororile luptelor sângeroase din al Doilea Război Mondial (insistentele flashbackuri reactivează haosul) se regăsește în enigmaticul și solitarul Holden. Actorul Nicholas Hoult demonstrează măsura talentului său și întrupează cu măiestrie un ins capabil să ilumineze, deși era copleșit de fixații și neliniști. În necontenita-i căutare, personajul lui Salinger exprimă refuzul băiatului de a se maturiza, de a intra în lumea adultă ambiguă, duplicitară. Epuizat de toate încercările nereuşite de a comunica cu persoanele adulte, Holden se îndreaptă spre singurul punct luminos, cu certitudine curat din existenţa lui, sora cea mică, Phoebe.

Desigur, Salinger va rezista în fața presiunilor editorilor săi și își va transforma eroul într-un simbol al multor generații. Într-una dintre scenele solide ale peliculei, un adolescent îl abordează pe stradă pe cel care publicase romanul: „How do you know so much about ME?” (“Cum de ştii atât de multe despre mine?”). Răspunsul e limpede, totuși, fiindcă exprimă puterea de a generaliza: „I don’t, it’s just a work of fiction” (“Nu ştiu, este doar o lucrare de ficţiune”), Vorbele tânărului cititor atârnă greu:„But I’m Holden!” (“Dar eu sunt Holden!”).

Furiosul adolescent din cartea lui Salinger rămâne pentru totdeauna «îngerul-golan», furios din pricina făţărniciei mediului şcolar, familial şi citadin; simbolul celui care va refuza să se conformeze schemelor mentale rigide, cele care mutilează spontaneitatea şi candoarea infantilă. Autorul celebrei cărți va sta drept în fața agentului său (talentata Sarah Paulson) și îi va replica: „I won’t do it, I won’t change a word! Holden would not approve!” (“Nu o voi face, nu voi schimba niciun cuvânt. Holden nu ar aproba!”).

Cu siguranță, Holden ar aproba astfel de fraze dintr-o biografie cinematografică care-i menține scriitorului aura de mister. Deși se menține în limitele unei biografii clasice, Rebel in the Rye lansează o privire provocatoare asupra lui J.D. Salinger, pentru a releva faptul că oamenii cu adevărat creativi depășesc sfera „locurilor comune”, dar trebuie înțeleși cum se cuvine.

Regia: Danny Strong

Scenariul: Danny Strong pe baza cărții J. D. Salinger: A Lifede Kenneth Slawensk

Imaginea: Kramer Morgenthau

Montajul: Joseph Krings

Muzica: Bear McCreary

Distribuția:

Nicholas Hoult – J. D. Salinger

Zoey Deutch – Oona O’Neill, fiica scriitorului Eugene O’Neill

Kevin Spacey – Whit Burnett, Profesor la Columbia University

Sarah Paulson – Dorothy Olding, agentul lui Salinger

Brian d’Arcy James – Giroux

Victor Garber –  Sol Salinger, tatăl lui Salinger

Hope Davis –  Miriam Salinger, mama lui  Salinger

Durata: 106 min

 

 

 

 

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Tinerețea unui geniu rebel – Rebel in the Rye

Scris de pe aprilie 10, 2019 în Cinema

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Foc sub gheață – Cold War (Zimna Wojna)

Mădălina DumitracheImposibilitatea de-a fi împreună face iubirea mai puternică ? Așa apare în multipremiata peliculă Cold War/Zimna Wojna. Așadar, între Polonia (stalinistă) și Franța (boemei), în perioada dintre 1949-1964, un bărbat și o femeie se iubesc cu pasiune, în ciuda manevrelor Istoriei. Într-un film simplu, dar frumos, se poate încapsula esența unei drame romanești. Pawel Pawlikowski (în 2013, a primit premiul Oscar pentru Ida/ „Cel mai bun film într-o limbă străină”) revine, odată cu Cold War, la portretele în filigran, în alb și negru, într-o epocă tulbure, surprinzând etapele unui amor intens, care traversează anii și frontierele, de la Varșovia la Paris, de la Berlin în Iugoslavia, de o parte și de alta a Cortinei de Fier. Cineastul a omagiat, astfel, trainica legătură dintre părinții săi, cărora le-a dedicat această peliculă.

Pawlikowski a vrut să restituie, pe ecran, o lume care împiedica libertatea individului, îi bara dorința de exprimare; Războiul Rece a reținut, a separat, a mutilat personalități. Pe fundalul retoricii toxice staliniste, ia naștere iubirea între Wiktor (Tomasz Kot), un intelectual trecut de prima tinerețe, (aparent) blazat și mult mai tânăra Zula (Joanna Kulig).Cu delicatețe, cineastul polonez creează, ca într-un tablou perfect, unitatea spațiu-timp în toată unicitatea sa. În Polonia postbelică, Wiktor, pianist și muzicolog, traversează o țară aflată în ruină, în căutarea unor melodii populare. Bunăoară, pe drum, prin diferite ferme, el ascultă muzicanți amatori. Într-una dintre zile, cărările sale se-ntretaie cu cea a blondei Zula, care-l învăluie imediat cu farmecul său natural. Șarmanta jună cântă, dansează și e ambițioasă. Regimul comunist impunea legea sa de fier, astfel ansamblul folcloric al lui Wiktor trebuia să execute mai mult piese de propagandă și să promoveze valorile proletariatului de tip stalinist. Rapid, Wiktor și Zula devin amanți; par destinați unul pentru celălalt.

0- Cold War

În timpul unui turneu triumfal, în Europa de Est, la Berlin, Wiktor reușește să înșele supravegherea cerberilor comuniști și trece dincolo de Cortina de Fier. Își reface viața, devine pianist în cluburile jazz și compozitor de muzică pentru film, în Parisul boem al anilor ’50. Zula a rămas «femeia vieții sale». Iubirea lor e mereu pusă la încercare din pricina condițiilor istorice, dar și din pricina temperamentelor atât de diferite. Cei doi îndrăgostiți se caută, se urmăresc. Sunt nedespărțiți, dar niciodată împreună. Wiktor, transfugul parizian, e rece, reflexiv, în aparență, atent, câtă vreme Zula e mereu imprevizibilă, femeia temperamentală (adesea, motivațiile Zulei sunt uneori doar capriciile unei femei care nu depinde de nimeni), prinsă în capcana comuniștilor. Deși sunt atât de diferiți, cei doi rămân mereu atașați unul de celălalt. Războiul Rece i-a ținut la distanță, dar incandescența iubirii lor a topit granițele formale, făcându-i mereu să revină, într-o prelungită dramă amoroasă de tip romanesc.

1- Cold War

Construită pe etape temporale și cu elipse (asumate), narațiunea filmică e cizelată cu pasiune, chiar dacă predomină formalul (narativ), există și senzualitate. Camera de filmat surprinde chipurile, glasurile și trupurile celor doi artiști – Joanna Kulig și Tomasz Kot, revărsând seducția. Întrupările sunt totale, organice; actorii fuzionează cu personajele, cu sudoarea acestora, dar și cu vibrațiile coardelor vocale. Cineastul le căptușește cu profunzimea privirii sale, iar rezultatul este emoționant. Așadar, în timpul Războiului Rece, undeva între Polonia, ruinată după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică tensionată. Soarta le e potrivnică, totul îi separă: trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale destinului. Cu toate acestea, sunt – în mod fatal – „urziți” să fie împreună. Povestea urmărește o iubire ce se derulează timp de cincisprezece ani, dar Pawlikowski a ales să o trateze eliptic, într-o manieră dulce-melancolică, în genul „Ne-am cunoscut, ne-am recunoscut, dar ne-am pierdut și-tot-așa”. În această peliculă, anii trec la fel de repede, precum niște faruri prin noaptea rece. Evenimentele, peripețiile dramatice sunt expediate sub înghețul negrului care separă fiecare dintre tablouri, doar dragostea înfocată le poate străpunge. Mereu, emoția se regăsește în interferența dintre o elipsă și-o privire; o regăsim și în frumusețea fiecărui act, în pudoarea cântecelor triste, care știu să redea o dramă fără să o transforme într-o tragedie.

2- Cold War

Cold War poare conceput ca o rafinată expoziție fotografică. Cu toate acestea, e un film puternic jazzy, sonor, fiindcă muzica deține un rol important, iar coloana sonoră e concepută ca o țesătură de voci, sunete (cântece populare poloneze, jazz, imnuri staliniste), suspine alternate cu tăceri pline de semnificație (în deplină ritmicitate, precum o melodie sentimental-lascivă). Zula și Wiktor, cântăreața și muzicianul, își trăiesc la intensitate maximă elanul amoros, în acordurile jazzului, care tulbură imaginile impecabil realizate de Łukasz Żal. Precizia și profunzimea planurilor magnetizează ecranul (format 1.33, încadraturi sofisticate). Povestea lor este, în fapt, o poveste de dragoste cu reprezentanți din lumi diferite: eterna atracție a contrariilor şi dorință către o cvasiimposibilă fuziune.

3- Cold War

Cold War rămâne o demonstrație a puterii de seducție pe care o mai are (încă) minimalismul atunci când redă o tumultuoasă poveste de iubire pură. Cei doi actori, Joanna Kulig și Tomasz Kot, iluminează această fascinantă lucrare nostalgică.

4- Cold War

Regia: Paweł Pawlikowski
Scenariul: Paweł Pawlikowski, Janusz Głowacki, Piotr Borkowski
Imaginea: Łukasz Żal
Decorurile: Katarzyna Sobańska, Marcel Sławiński
Costumele: Aleksandra Staszko
Sunetul: Maciej Pawłowski, Mirosław Makowski
Montajul : Jarosław Kamiński

Distribuția:
Joanna Kulig – Zula
Tomasz Kot – Wiktor
Borys Szyc – Kaczmarek
Agata Kulesza – Irena
Adam Woronowicz – Consulul
Adam Ferency – Ministrul
Jeanne Balibar – Juliette
Cédric Kahn – Michel
Durata: 1h27min

Premii, nominalăzări, festivaluri:

Festivalul de Film de la Cannes (2018) :

Categoria: Rezultatul
Palme d’Or – Pawel Pawlikowski Nominalizat
Cel mai bun regizor – Pawel Pawlikowski Câștigător

Premii Academia Europeana de Film (2018):

Categoria: Rezultatul
Cel mai bun film
Tanya Seghatchian Câștigător
Pawel Pawlikowski Câștigător
Ewa Puszczynska Câștigător
Cel mai bun actor – Tomasz Kot Nominalizat
Cea mai buna actrita – Joanna Kulig Câștigător
Cel mai bun scenarist – Pawel Pawlikowski Câștigător
Cel mai bun regizor – Pawel Pawlikowski Câștigător
Cel mai bun monteur – Jaroslaw Kaminski Câștigător

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Foc sub gheață – Cold War (Zimna Wojna)

Scris de pe februarie 23, 2019 în Cinema, Filme de Cannes, Filme de Oscar, Modernitate

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web