RSS

Arhive pe etichete: Alexander Skarsgård

Dragoste, nu război – The Aftermath

Ruinele Germaniei naziste au fost adesea sursă de inspirație pentru cinema . Iată că o dramă sentimentală, pe fundal istoric, îndeamnă spectatorul să aleagă partea luminoasă și să se lase purtat de bune sentmente. O veritabilă melodramă, în buna tradiție a genului (à la Douglas Sirk), ale cărei rezonanțe pot fi mereu trimise în actualitate, devine The Aftermath, peliculă semnată de James Kent. Scenariul realizat de Joe Shrapnel și Anna Waterhouse se bazează pe opera lui Rhidian Brook, iar evoluția personajeleor principale este susținută de starurile Keira Knightley, Alexander Skarsgård și Jason Clarke. O adevărată frescă, inspirată dintr-un roman cu tematică de război, The Aftermath nu maschează nici durerea, nici cruzimea, iar personajele ilustrează o bulversantă situație care se poate derula oriunde și oricând. Este o pagină de istorie, adesea uitată sau tratată în grabă, despre acea perioadă în care Germania a fost ocupată de aliați. După acordul semnat la Yalta, această ocupație viza denazificarea și menținerea pacii mondiale. Bunăoară, Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, dar și Franța, au împărțit Germania în mai multe teritorii (zone   de influență). Landul Hamburg intra în zona britanicilor și, astfel, servește drept cadru general pentru romanul lui Rhidian Brook, apoi adaptării pentru ecran, realizată de James Kent.

Această ecranizare are un merit: plonjeul într-o Germanie (a anului 1946),  abia ieșită din al Doilea Război Mondial, controlată de aliați cu scopul „de-a pune țara pe picioare”. Survolând Marea Istorie, pelicula se concentrează asupra unui triunghi amoros, bine susținut de o distribuție de «cinci stele». Așadar, după armistițiul marilor puteri, un colonel britanic și soția lui sunt repartizați să locuiască în Hamburg ca parte a planului de reconstrucție, însă între ei și foștii proprietari ai casei, în care se mută, apar tensiuni periculoase. Aflăm că, la doar cinci luni după victoria aliaților, Rachel Morgan ajunge în Hamburg, unde se afla soțul ei, Lewis, ofițer britanic. După o lungă perioadă de separare, cei doi soți se regăsesc ușor stânjeniți, aproape distanți. Pentru întâmpinarea lui Rachel, Lewis a rechiziționat vasta rezidență a unui arhitct, Stephan Lubert. Contrar uzanțelor, ofițerul britanic i-a permis ofițerului să rămână – altături de fiica sa adolescentă (Freda/ Flora Thiemann) – în vilă. Plină de resentimente față de germani, Rachel nu pare încântată de această coabitare impusă. Prin urmare, un ofițer englez trimis la Hamburg să reclădească zona afectată de ravagiile războiului, soția acestuia și proprietarul unei luxoase vile rechiziționate – vor fi vectorii unei mișcări permanete de refacere (atât al unei națiuni, dar și al unui mariaj). Realizatorul supravehează, cu abilitate, pendulările între accesele extremiste și manifestările de umanitate, conferind ritmicitate întregii pelicule, iar atmosfera e încărcată de pasiune conjugată cu durere.

Perspectiva  asupra războiului este puțin diferită, fiindcă regăsim un cadru general în care rănile încă nu s-au cicatrizat, iar catastrofa umană devine fundal pentru o melodramă elegantă. Obișnuită cu ecranizările de calitate, aflată la maturitate, Keira Knightley strălucește și în rolul englezoaicei expuse unor confruntări mocnite. Atrasă de un fermecător arhitect german, Rachel (Keira Knightley) vibrază într-o impecabilă demonstrație despre un ‘caz de conștiință’. Coabitarea devine insuportabilă pentru o femeie care trebuie să trăiască alături de un popor pe care-l detesta, considerându-l responsabil de pierderea fiului său. Frământările sunt îngrozitoare pentru că raporturile sunt mereu alterate, soțul ei (Jason Clarke) și arhitectul german (fermecătorul Alexander Skarsgård) îi amplifică neliniștea de după pierderea copilului. Amorțeala mariajului ‘cârpit’ și tentația unei idile cu seducătorul german tulbură viața acestei tinere femei. Durerea și trădarea vor modela personajul întrupat cu sensibilitate și subtilitate de rafinata Keira Knightley.

Simetriile din scenariu, contextul și romanța, încadrează plicula în rândul melodramelor clasice, dar șic. Scenografia și costumele (Bojana Nikitovic) ar putea lejer concura cu orice magazin de modă (à la Vogue), dar toate sunt circumscrise zonei istorice (Germania «anului zero», în devenire postnazistă) și vizează depășirea zonei de conflict, drumul spre reconciliere (cu sine, dar și cu ceilalți). Deși asipră să să fie u dramă epică profundă, The Aftermath se menține în zona melodramelor de calitate, care tratează cu onestitate intimitatea și durerea, proiectate pe un fundal general cu iz catastrofal. Centrată pe punerea față-în-față a două victime ale Istoriei, povestea cinematografică se derulează cu tact și inteligență, între ură și reconciliere, în zorii unei noi ere și încearcă să convingă spectatorul să aleagă mereu dragostea, fie și într-un context conflictual.

Regia: James Kent

Scenariul: Joe Shrapnel & Anna Waterhouse, după romanul The Aftermath semnat de Rhidian Brook

Imaginea: Franz Lustig

Montajul: Beverley Mills

Muzica: Martin Phipps

Distribuția:

Keira Knightley – Rachael Morgan, soția lui  Lewis

Alexander Skarsgård – Stephen Lubert

Jason Clarke – Colonelul Lewis Morgan, soțul lui Rachael

Flora Thiemann – Freda Lubert

Martin Compston – Burnham

Kate Phillips – Susan Burnam

Durata: 108 min

Articol publicta în revista Bel-Esprit

 
Comentarii închise la Dragoste, nu război – The Aftermath

Scris de pe mai 21, 2020 în Cinema

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Petele din soarele californian – Big Little Lies

Mădălina DumitracheMulte întrebări cu tâlc și destule experiențe de viață despre adevărul din spatele ușilor închise găsim într-o excelentă miniserie TV al cărei scenariul s-a ivit din cartea scrisă de Liane MoriartyBig Little Lies (2014). Dacă realizatorul David E. Kelley și regizorul Jean-Marc Vallée (Wild, Dallas Buyers Club) aduc în prim-plan povestea unei comunități din Monterey (California), unde se petrece o crimă, Big Little Lies ilustrează, de fapt, o Americă descărnată în pofida grandorii afișate. Totul plutește într-o stranie notă de mister: o fată/femeie nouă/„a new girl”     cu un trecut enigmatic a venit în orașul de la țărmul oceanului, o crimă și un straniu incident din clasa întâi primară incită spiritele și antrenează personajele la acțiune.

Big Little Lies 2

Totul gravitează și se concentrează în jurul rivalităților și secretelor celor trei personaje principale: Madeline Mackenzie (Reese Witherspoon), geloasă pe mai tânăra nevastă a fostului ei soț, Celeste Wright (Nicole Kidman), cea mai bună prietenă a lui Madeline, o fostă avocată  cu un mariaj, aparent perfect, alături de un bărbat mai tânăr decât ea (Alexander Skarsgard) și Jane Chapman (Shailene Woodley), o mamă singură, cu o existență cenușie, pe care Madeline și Celeste o vor lua sub aripa lor protectoare. Acțiunea se derulează pe parcursul a șapte episoade tensionate, subversive, dezvăluind cum fiecare dintre eroine avea ceva de ascuns înainte de crimă. Așadar, casnica Madeline (Reese Witherspoon), fosta avocată Celeste (Nicole Kidman), tânăra Jane (Shailene Woodley), dar și antreprenoarea Renata (Laura Dern) interpretează rolurile a patru mame, din nordul Californiei, a căror viață, aparent perfectă, se destramă până se ajunge la crimă. În deschidere, aflăm că actul bestial/crima s-a petrecut. De aceea, atmosfera încărcată, agitația și panica persistă de-a lungul întregii serii. Episoadele se-nşiră precum nişte mărgele din plastic, fascinează și angoasează în egală măsură persoanele ce vor să ascundă după repezeala socială, funciară, teama de a se întâlni cu un sine golit, dar hrănit cu iluzii.

Big Little Lies 3

Abilul regizor manevrează unghiul subiectiv al camerei de filmare pentru a pune spectatorul      în pielea unui martor sau poate chiar a criminalului. Sesizăm, de la oarecare distanță, toată neliniștea ce urmează crimei, de la evenimentul de colectare de fonduri, auzim respirația sacadată a acestui personaj, despre a cărui identitate nu avem niciun indiciu. Totuși, nu știm  încă nici despre victimă nimic. După secvența din deschidere, ne sunt prezentate personajele principale: Madeline Martha Mackenzie (Reese Witherspoon) este una dintre femeile actualității: hiperactivă, se implică în viețile celorlalți, aproape uitând de sine, ca o veritabilă „Mama Bear”. Acestea toate, probabil, fiindcă viața ei domestică reprezintă, în aparență, un succes. Soțul ei, Ed (Adam Scott) e un tip serios, preocupat și de viața profesională, dar și de confortul familiei sale, dar relația sa amoroasă este lipsită de focul pasiunii. Ed este convins că Madeline i-a oferit totul fostului soț, Nathan (James Tupper), recăsătorit cu juna Bonnie (Zoe Kravitz). Situația se complică și mai mult în momentul în care tânăra soție a ex-ului devine extrem de apropiată de fiica lui Madeline și-a lui Nathan, Abigail (Kathryn Newton). Cu toate acestea, Madeline pare să nu ia în seamă nimic și se preocupă intens de propriile proiecte („I just have a very low tolerance for injustice” – mărturisește Madeline Martha Mackenzie).

Big Little Lies 4

Jane (Shailene Woodley), nou-venită în oraș, se împrietenește cu Madeline, iar după incidentul petrecut în prima zi de școală a micuților de clasa întâi, amiciția celor două capătă contur solid. Micile rupture, disensiunile din rândul comunității părinților agravează situația dintre copii.

Fiul lui Jane este acuzat că ar fi bruscat-o pe fiica Renatei Klein (Laura Dern), o bogătașă din Monterey. Încă din primele momente, Madeline sare în apărarea lui Jane și-a fiului ei, stârnind reacții printre ceilalți părinți. În tabăra susținătorilor se poziționează și minunata Celeste (Nicole Kidman), mult-invidiată în tot orașul. Acestă femeie părea să aibă totul: frumusețe, avere, copii reușiți și-un tânăr soț (Alexander Skarsgard) care menținea pasiunea în povestea lor de iubire. Desigur, în spatele ușilor închise, sălășuiesc secretele bine păzite de fiecare dintre eroine.

Big Little Lies 1

Nu știm cine a comis crima și nici cine ar putea fi autorul ei, dar suspiciunea plutește în aer, mai ales că abominabilul act s-a suprapus cu o acțiune caritabilă. Realizatorii sugerează o neînțelegere sau o aberație de ordin moral. Așadar frumusețea și misterul întunecat se armonizează greoi, dar apăsat. Chiar și în viețile așa-zis perfecte și care-ar stârni invidia oricărui muritor de rând, există acele detalii care încurcă planurile și se dovedesc, în fapt, „big little lies” (schimbarea locului de muncă, trădările și geloziile, școlile cu pretenții, posesivitatea ș.a.m.d.). Un mic și aparent nesemnificativ incident petrecut între copiii de clasa întâi iscă o adevărată furtună între adulți, amplificând o viziune asupre insecurității (personale). Drama se prelungește în spirală. Persoanele mature din această serie TV joacă cea mai mare parte dintr-o confruntare stranie, fiindcă insecuritatea se manifestă prin controlul asupra soților sau asupra altor rude; regăsim bărbați care „cerșesc” atenție, exact așa cum ar proceda un copil de grădiniță, nu de școală primară, apoi, unii dintre ei devin brutali. Asistăm la scene de violență domestică, îndreptând adevărul spre melodramă. Din punct de vedere al narațiunii, episoadele sunt corect împărțite și eficient calibrate, astfel încât adevărul capătă diverse forme. Titlul ușor paradoxal relevă stresul și mânia camuflate în idilicul Monterey (California), intrând progresiv sub zodia pericolului. Copiii cresc și se dezvoltă cu minciuna la masă, învață limbajul dublu și comportamentul duplicitar (numeroase pasiv-agresive vendete) chiar de la părinți. În această bulă plină de irizări pastelate, mocnește disperarea și…agresivitatea/crima. Adevărul din spatele ușilor zăvorâte grăiește despre acceptarea vieții așa cum este, nu așa cum ar vrea unii să pară. Anumite experiențe de viață ar trebui să ducă la înțelepcțire, nicidecum la o formă de escapism.

Big Little Lies 5

Narată prin flashbackuri, via omniscienta perspectivă, dar fragmentată de numeroase interogații, dar și unele momente contemplative, seria Big Little Lies ascunde și relevă secrete precum valurile oceanului -„Who knows what lies out there beneath the surface?” sună una dintre interogațiile seriei. „The great unknown” – devine un posibil răspuns deschis tuturor. Deși construită pe calapodul divertismentului elegant, seria produsă de David E. Kelley invită la reflecție și profunzime.

Regia: Jean-Marc Vallée

Autor (Romanul): Liane Moriarty

Producător: David E. Kelley

Imagine: Yves Bélanger

Distribuția:

Reese Witherspoon – Madeline Martha Mackenzie

Nicole Kidman Celeste Wright

Shailene Woodley – Jane Chapman

Laura Dern – Renata Klein

Adam Scott – Ed Mackenzie

Zoë Kravitz – Bonnie Carlson

Alexander Skarsgård – Perry Wright

James Tupper – Nathan

Iain Armitage – Ziggy Chapman

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Petele din soarele californian – Big Little Lies

Scris de pe ianuarie 28, 2020 în Cinema, Modernitate, Morală, Moravuri, Tipare

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web