RSS

Arhive pe etichete: Capitalism

Poveşti imorale – The Counselor

 

Filmul The Counselor este o tragedie care îl conduce pe Ridley Scott spre zona indie. Se pare că în 2013 a existat o tendinţă prin care marii „artificieri” de la Hollywood să turneze şi câte-un film cu buget redus. După turbulentul Pain & Gain al lui Michael Bay, iată că şi Ridley Scott urmează panta deflaţionistă cu acest The Counselor. În această peliculă, regăsim obsesii mai vechi ale cineastului: figurile feminine puternice sau ambivalente (Thelma & Louise,). Şi în The Counselor, sunt două femei: frumoasa ingenuă (Penélope Cruz, într-o formă nu tocmai bună) şi „devoratoarea”, periculoasa seducătoare (Cameron Diaz). Aruncate într-o lume hiper-masculinizată, cele două vor încerca să modifice mecanica relaţiilor dintre personaje.

Realizatorul porneşte de la o intrigă poliţistă, pur decorativă – un avocat este prins în angrenajul traficanţilor de droguri – , dar virează către o tragedie nihilistă. Ca o Pythia, Ridley Scott observă gesturile cvintetului de personaje, marionete ale unui destin ce nu le dă şansa unei existenţe bune sau drepte. Filmul nu este un reportaj, realizat cu camera ascunsă, despre infernul drogurilor, cineastul septuagenar (un estet al cinema-ului) ştie să mânuiască extrem de bine planurile.

Avocatul (Michael Fassbender) se asociază cu Reiner (Javier Bardem) şi cu Westray (Brad Pitt) ca să dea o lovitură cartelului mexican. Pe lângă aceştia gravitează Laura (Penélope Cruz), viitoarea soţie a avocatului şi Malkina (Cameron Diaz), o femeie fatală, ce-l însoţea pe Reiner. Situaţiile clasice dintr-un thriller devin, aici, pretexte pentru cvasi-filosofiile personajelor: sensul vieţii, misterul destinului şi triumful ineluctabil al morţii.

La începutul filmului, deşertul californiano-mexican este tăiat de un vehicul ce rulează în mare viteză. The Counselor pune laolaltă contemplarea şi obscenitatea; mirajul pare că se materializeză, se apropie şi creşte. Aşa începe povestea avocatului mânat de cupiditate, care se lasă prins de mrejele cartelului. În această „aristocraţie” a gangsterilor, luxul şi vulgaritatea fac casă bună, iar personajele (toate obsedate de sex, precum nişte adolescenţi întârziaţi) sunt caracterizate de o dulce paranoia ce dă forţă dialogurilor. Se vorbeşte în metafore („Adevărul nu are temperatură.”), alegorii despre sânge şi sex (cele două feţe ale medaliei), sunt folosite replici cu ecouri de Nouvelle Vague („Nu regret nimic pentru că nimic nu mai revine”). Se discută despre asociaţi, angajaţi, lovituri, fără însă a avea şi un corespondent real. Nu se spune lucrurilor pe nume. Nu există o corelaţie între problemele narative şi acele conspiraţii obscure. Spectatorul trăieşte cu impresia unui coşmar ale cărui coduri nu le poate decripta. În acest tablou, bântuie ticăloşi, târfe, idioţi aroganţi sau „papagali” în Armani – toţi de-o brutalitate înspăimântătoare şi respingătoare.

The Counselor

Scriitorul Cormac McCarthy, autorul scenariului, refuză eficienţa unui thriller, pierde controlul în şuvoiul sulfuros de vieţi sacrificate. Subiectul de serie B este bine transpus după acest scenariu, mai ales că o distribuţie glamour-oasă portretizează acest univers. Lumea drogaţilor ce-şi omoară timpul discutând în vila cool este cizelată de McCarthy şi organizată după regia ostentativă a lui Scott, oferind cupluri Barbie & Ken (Penélope Cruz & Michael Fassbender) şi un Mexic transformat în Disneyland al narcomanilor.

Filmul este o reflecţie radicală despre liberul arbitru, care provoacă pedepsirea unor „suflete pierdute”. De la Blood Meridian, trecând prin No Country for Old Men sau The Road, Mc Carthy cartografiază America şi, prin ea, Occidentul, relevând setea de putere şi dorinţa de-a domina. Noua „hartă” propusă în The Counselor arată o istorie contrafăcută, întreţinută de mituri. Sub pretextul că reflectă lumea gangsterilor, afundă spectatorul într-o lume viciată, din care privitorul îşi doreşte să iasă cât mai repede.

La acest tip de scriitură, Ridley Scott răspunde cu scene extreme: decapitarea unui motociclist, sub lumina reflectoarelor, în plină noapte, în deşert; o „căţea” (femeia fatală) provoacă un preot stimulându-i poftele carnale. Cu ajutorul acestor personaje care se agaţă patetic de viaţă şi de bani, realizatorul pune degetul pe rană – totul este vidat de sens.

În această stare generală rea, de confuzie, camera de filmat gliseasză între piscină şi cocktail-bar, între o fluiditate glacială şi o senzualitate ieftină. Privitorului îi vine greu să se agaţe de una dintre aceste „ramificaţii”. Dialogurile rămân crispate, misterioase – fiecare dintre personaje trăieşte cu spaima că este spionat.

Eroii portretizaţi de realizatori nu reuşesc să înţeleagă cine le provoacă soarta: anonimul neajutorat (Michael Fassbender), dependentul de amor (Javier Bardem) şi cowboy-ul încrezător (Brad Pitt) reprezintă o interfaţă a celui care nu îşi poate racorda aspiraţiile cu realitatea. Echilibrul instabil în care suspendă Ridley Scott filmul, timp de două ore, trimite către întunericul absolut. Obsedaţi de sexualitate, fascinaţi de femei nesăţioase, marionetele create de McCarthy joacă, improvizând un balet mecanic. Problema pedepsirii nu are loc în film, personajele vor fi măturate de cataclismul ce va urma: „Masacrul ce va veni depăşeşte imaginaţia noastră.” şopteşte Cameron Diaz între două zâmbete pe care spectatorul nu are cum să le uite. The Counselor este o poveste spusă cu spirit, iar în final cu violenţă şi patos; este un avertisment despre greşeala de a forţa norocul. După cum afirmă Cormac McCarthy, este un film „despre oameni care se implică în ceva de care ar fi trebuit să se ferească”.

Regizor: Ridley Scott
Scenarist: Cormac McCarthy / Compozitor: Daniel Pemberton / Operator: Dariusz Wolski / Producător: Cormac McCarthy, Paula Mae Schwartz, Steve Schwartz, Ridley Scott, Nick Wechsler / Monteur: Pietro Scalia
Distribuţia: Brad Pitt (Westray), Michael Fassbender (Consilierul), Javier Bardem (Reiner), Penélope Cruz (Laura), Natalie Dormer (Blonda), Cameron Diaz (Malkina)

Articol publicat în revista LiterNet

 
Comentarii închise la Poveşti imorale – The Counselor

Scris de pe februarie 15, 2018 în Blockbuster, Cinema, Film, Morală, Moravuri

 

Etichete: , ,

Viața unui tânăr la… cântar – All the Money in the World

Sonoritățile de bling-bling ale acestui titlu – All the Money in the Worldrimează perfect cu cinemaul fastuos al lui Ridley Scott (Gladiator, American Gangster, Man on Fire, Enemy of the State, Alien, Blade Runner). În Roma anului 1973, multimiliardarul J. Paul Getty refuză să plătească cele 17 milioane de dolari cerute de niște kidnapperi  pentru eliberarea nepotului său. Din acest sordid fapt divers, mai mult preocupat de puritatea artei decât de conflictul moral, Ridley Scott realizează o peliculă rece și distantă; fără Kevin Spacey (acuzat, recent, de agresiuni sexuale) și înlocuit de Christopher Plummer (optzeci și opt de ani). Filmul, inspirit din fapte reale, îi aduce, alături de seniorul Plummer, pe mai tinerii Michelle Williams și Mark Wahlberg, sub îndrumarea veteranului Ridley Scott.

Răpirea adolescentului John Paul Getty al III-lea (Charlie Plummer) are un efect devastator asupra mamei sale, Abigail/Gail (Michelle Williams), care a divorțat de Getty Jr. și, practic, e lipsită de resurse financiare. Pentru a-și recupera fiul, Gail are la dispoziție o singură soluție: să-l convingă pe fostul ei socru, multimiliardarul J. Paul Getty (Christopher Plummer) să achite suma cerută pentru răscumpărare. În vreme ce viața fiului său e pusă în pericol, iar răpitorii devin mai violenți, Gail se aliază (în mod surprinzător) cu Fletcher Chase (Mark Wahlberg), omul de încredere al bătrânului Getty, indicat de acesta să o ajute.

All the Money in the World 5

Odată cu această reconstituire a unor fapte, consumate în 1973, Ridley Scott pare să fi găsit argumentul potrivit pentru a ilustra viziunea sa pesimistă asupra umanității. Nu vom ști sigur dacă J. Paul Getty a fost neapărat un nemernic, fiindcă Ridley Scott nu pare să îl judece pe acest „self-made-man. Găsește interesant faptul că acest magnat al petrolului a fost un pasionat colecționar de artă. Acesta a scos din rezerve sume imense de dolari pentru a cumpăra o piesă celebră (Vermeer), dar a ezitat să-și scoată familia din încurcături, justificând (cumva) că „există o anumită frumusețe a lucrurilor frumoase, pe care nu o poți regăsi la oameni.” Acest radicalizat „estet” nu e tocmai un personaj comod în thriller, dar îi conferă filmului rezonanța unei profesiuni de credință cvasi-testamentare; cu toate imperfecțiunile ei, viața nu are niciun farmec în fața Creației.

All the Money in the World 1

Pe măsură ce egoismul exacerbat se relevă în mod delirant, scopul mamei tânărului sechestrat este de a-l convinge să-și deschidă baierele sacului de bani și pentru familie. Din aceste rațiuni, pelicula devine un soi de vodevil sângeros despre avariție. Bătrânul pare devorat de pulsiunile demonice ale unui capitalist împătimit de artă. Pentru Getty (mereu fantasticul Christopher Plummer), chintesența vieții se rezumă la o parte din eșecul la scară mondială, omenescul și materialismul se amestecă și rezultă cinismul (J. Paul Getty:„When a man gets wealthy, he has to deal with the problems of freedom. All the choices he could possibly want. An abyss opens up. Well, I watched that abyss. I watched it ruin men, marriages, but most of all, it ruins the children”).

All the Money in the World 2

Getty rămâne tipul de om singuratic a cărui omnipotență îl separă de toți ceilalți din proximitatea sa, un clasic antierou. Totuși, scenariul semnat de David Scarpa (după Painfully Rich: The Outrageous Fortunes and Misfortunes of the Heirs of J. Paul Getty de John Pearson) introduce și un supererou, Mark Wahlberg, fost agent CIA, misteriosul șef al securității bătrânului Getty, care ajunge aliatul lui Gail în cursa contracronometru pentru salvarea fiului răpit. Apariția lui Michelle Williams se înscrie pe linia discreției: nu e nici prea provocatoare, nici prea curajoasă, regia îi sugerează o prezență gracilă, aproape fantomatică. Actrița îi conferă eroinei sale o largă gamă de nuanțe – își reprimă cu greu furia contra odiosului patriarh, refuză să cedeze în fața disperării când jurnaliștii o tracasează. În fond, Gail Harris/ Michelle Williams, mama unui adolescent de șaisprezece ani, se izbește de zidul inflexibil al avariției bătrânului său socru, care nu catadicsește să ia în serios salvarea vieții propriului nepot.

All the Money in the World 3

Prima parte a lungmetrajului ne introduce într-o lungă și laborioasă serie  de flashbackuri într-o aleatorie cronologie cu scopul de a oferi spectatorilor o imagine destructurată, dar cu ambiții de exhaustivitate. Nebulosul prolog are meritul de a prezenta două puncte forte ale peliculei: imaginea și reconstituirea istorică (atât cât i-a permis regia artistică). Ridley Scott orchestrează un adevărat „război al nervilor” debordând de umor negru, pentru a pune mai bine în valoare discursul despre puterea banilor și prețul… vieții. În intenția sa, de-a oferi o re-constituire, cineastul a livrat o încărcătură/poveste corozivă împotriva cupidității, dar a evitat caricaturalul. Cheia de boltă din această satiră a fost Gail Harris, personajul interpretat de Michelle Williams. De asemenea, o adevărată surpriză a reprezentat-o răpitorul calabrez, interpretat de Romain Duris, care-a alimentat din plin tensiunea celorlalți eroi de pe ecran. Tânărul Charlie Plummer (n.n.- nicio legătură cu Christopher Plummer) este, de asemenea, credibil în postura moștenitorului torturat de răpitorii săi. Cu toate acestea, în filmul lui Scott, se resimte contraponderea omenească, fiindcă virtuozitatea machiavelică pune în umbră ființele și le transformă doar în niște prezențe reci sau detașate.

Charlie Plummer;Romain Duris

Ca o adevărată cursă pe viață şi pe moarte, cu plusuri și minusuri, lecția lui Ridley Scott – All  the Money in the World demonstrează că în viață contează fiecare alegere, iar când lupta se dă între iubire și bani, există o singură opțiune cu adevărat valoroasă.

Regia: Ridley Scott

Scenariul: David Scarpa (după Painfully Rich: The Outrageous Fortunes and Misfortunes of the Heirs of J. Paul Getty de John Pearson)

Imaginea: Dariusz Wolski

 

Montajul: Claire Simpson

Muzica: Daniel Pemberton

Producători: Chris Clark, Quentin Curtis, Dan Friedkin, Mark Huffam, Ridley Scott, Bradley Thomas, Kevin J. Walsh

Distribuția:

Michelle Williams –  Gail Harris, mama lui Getty al- III-lea

Christopher Plummer –  J. Paul Getty, bunicul lui  Getty al III-lea

Mark Wahlberg –  Fletcher Chase

Charlie Plummer –  John Paul Getty III, nepotul lui  John Paul

Charlie Shotwell –  copilul John Paul Getty al- III-lea

Romain Duris  –  Cinquanta, răpitor al lui John Paul Getty al- III-lea

Ghassan Massoud – un șeic arab

Andrew Buchan –  John Paul Getty Jr., fiul lui Getty

Durata: 132 min
Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Viața unui tânăr la… cântar – All the Money in the World

Scris de pe februarie 12, 2018 în Cinema, Film, Filme de Oscar, Morală, Moravuri

 

Etichete: , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web