O dramă epică, din Franţa secolului al XVI-lea (feudalismul în declin), Age of Uprising: The Legend of Michael Kohlhaas, îl aduce în prim-plan pe Mads Mikkelsen (A Royal Affair, Valhalla Rising, Hannibal) în rolul unui negustor de cai ce-şi caută dreptatea într-o lume a violenţei şi a fanatismului. Prima adaptare a nuvelei Michael Kohlhaas, de Heinrich von Kleist (reprezentant de seamă al romatismului german) a fost făcută în 1969 de Volker Schlöndorff. Pelicula, realizată de Arnaud des Pallières în 2013, a fost prezenatată în competiţie, la Festivalul de Film de la Cannes. Regizorul a fost atras de forţa textului scris de Kleist, precum a fost marcat şi Franz Kafka (Autorul celebrului Procesul mărturisea: “Nuvela Michael Kohlhaas se citeşte aşa cum urmărim o flacără aprinsă”).
Avem, aşadar, de-a face cu povestea (reală, la bază) unui negustor de cai care se pomeneşte că este pradă arbitrarului unui baron. Ca să-şi recupereze prejudiciul, Michael va mobiliza o armată de ţărani, din provincia în care trăia. Pentru a-i da credibilitate unui personaj atât de puternic, Arnaud des Pallières i-a oferit această partitură danezului Mads Mikkelsen, unul dintre cei mai în vogă actori europeni. Alegerea a fost înţeleaptă fiindcă trupul viguros, chipul brăzdat de linii ce-l fac şi mai expresiv, privirea dârză, plină de inteligenţă însumează şi rezumă forţa telurică pe care o degajă acest personaj. Mutată din Germania în Franţa (Cévennes) medievală, acţiunea lungmetrajului are în centru un crescător de cai – onest, inteligent şi educat, dar fără să fie bogat sau savant – care se confruntă cu un mic senior (uşor degenerat). Nobilul (Swan Arlaud), moştenitorul îngâmfat, îi cere lui Michael un preţ imposibil pentru a avea dreptul de-a trece peste pământurile sale (deşi legea censului fusese abolită). Neavând cum să achite suma pretinsă, Michael se vede nevoit să lase gaj doi dintre superbii săi armăsari. La câteva săptămâni distanţă, cei doi cai superbi ajunseseră lipsiţi de valoare fiindcă fuseseră ultra-solicitaţi şi brutalizaţi. Hotărât să nu tolereze asemenea abuz, negustorul se plânge seniorului. După nenumărate refuzuri ale autorităţilor, soţia sa încearcă să obţină un favor chiar din partea Curţii. Din păcate, soarta este aspră, iar cu cât Michael se încăpăţâna să-şi ceară drepturile, se alegea cu mai multă violenţă. Când îşi pierde soţia (urmare a vizitei la Curte), se hotărăşte să-şi facă singur dreptate. Îşi strânge o adevărată armată de ţărani şi luptă contra injustiţiei. Totuşi, Michael Kohlhaas nu este povestea unui haiduc oarecare, sunt implicate, aici, justiţia şi morala, justiţia şi violenţa, justiţia şi orgoliul, justiţia şi credinţa. O dezbatere de natură morală se creează în dialogul dintre Michael şi Prinţesă (Roxane Duran); cum să repare ea ofensele primite de Kohlhaas, dar cum să îl pedepsească pentru crimele comise? Răspunsul va fi la fel de absurd ca orice răspuns “administrativ”, de aceea nu ne surprinde faptul că Franz Kafka adora textul lui Kleist.
Într-o aparentă liniaritate, povestirea degajă, încet-încet, suflul filosofic, politic şi spiritual al unui subiect complex şi atemporal. Spectatorii care îi cunosc filmografia lui Mads Mikkelsen vor putea regăsi anumite scene desprinse parcă din A Royal Affair, însă nu-l pot acuza de manierism (cadrul istoric este asemănător în cazul celor două pelicule). De la început până la sfârşit, eroul său nu se modifică, rămâne un om fără frică, ezitări sau slăbiciuni. Finalul peliculei este de-o ironie crudă pentru personaj şi neaşteptat pentru spectatorul de secolul XXI.
Age of Uprising: The Legend of Michael Kohlhaas are, aparent, rigoarea unui film istoric – prin lentoare, austeritate, costume -, dar este o creaţie expresionistă prin hieratismul venit din interioritatea personajului şi prin compoziţia naturalistă a cadrelor. Calităţile peliculei ţin şi de ştiinţa de-a alege decorul natural – un ţinut pietros şi auster, scăldat de o lumină rece, având permanent un fundal (agasant) de bâzâit de muşte sau ţârâit de greieri, peste care vine acompaniamentul coloanei sonore – o muzică pregnantă, apăsătoare chiar. Neliniştea mută a sufletului pare să ţâşnească dintre acele stane de piatră, brumate. Negrul domină personajele în cadrele de iarnă şi de toamnă. Dialogurile sunt rostite într-o limbă sobră, dar nu voit “veche”, anacronică. Distribuţia e aleasă riguros; germanul Bruno Ganz (Guvernatorul) se alătură francezului Denis Lavant (Teologul, în textul lui Kleist, Luther) şi dau greutate afişului. Bruno Ganz aduce o tuşă fină de ironie în rolul guvernatorului, iar Denis Lavant imprimă morala cărţii ce-a stat la baza ecranizării.
Filmul realizat de francezul Arnaud des Pallières este o adevărată odisee despre “odioasa perversitate a lumii”, idee care l-a scos din minţi pe Heinrich von Kleist (autorul s-a sinucis la vârsta de 34 de ani, sufocat de un sentiment de adâncă furie şi de eşec). Injustiţia îi provoacă omului cinstit o adevărată răscolire a sentimentelor, îl pune faţă în faţă cu sine, cu comunitatea, cu statul şi cu divinitatea, şi, mai ales, cu umilinţa. Kohlhaas devine un erou apropiat spectatorului contemporan pentru că fiecare a încercat, măcar odată, sentimentul de revoltă în faţa unei puteri indiferente, ostile şi oarbe. Michael Kohlhaas se luptă pentru fiecare dintre oamenii oneşti, el apără principiile.
Age of Uprising
Regizor: Arnaud des Pallieres
Scenarist: Arnaud des Pallieres, Christelle Berthevas, Heinrich von Kleist
Operator: Jeanne Lapoirie
Producător: Serge Lalou
Monteur: Sandie Bompar
Distribuţia
Mads Mikkelsen (Michael Kohlhaas)
Mélusine Mayance (Lisbeth)
Delphine Chuillot (Judith)
David Bennent (César)
David Kross (Cler)
Bruno Ganz (Guvernatorul)
Denis Lavant (Teolog)
Swann Arlaud (Baronul)
Roxane Duran (Prinţesa)
Paul Bartel (Jérémie)
Premii, nominalizări, selecţii
Cannes (2013) – Palme D’Or – nominalizat: Arnaud des Pallieres
Articol publicat în revista WebCultura
Mădălina Dumitrache 