RSS

Arhive pe etichete: Divorț

Dumnezeu l-a recreat pe Brad Pitt (în cenușa încă fierbinte a Brangelinei)

 

A fost odată ca niciodată un Prinț care domnea la Hollywood. S-a căsătorit și a avut parte de mulți (șase) copii, până într-o zi când s-a trezit sufocat de propriul succes. Desigur, a supraviețuit și chiar a făcut minuni în noua producție Ad Astra de James Gray (Premiera în România: 20 sept. 2019).

Așadar, în 1963, Jane și William Pitt, consilier în materie de educație sexuală și patronul unei întreprinderi de transport din Oklahoma, nu bănuiau că le era predestinat un viitor «sex-simbol» al Statelor Unite ale Americii. Ba chiar l-au botezat Bradley (desigur, mai puțin inspirat; cel de-al doilea fiu al lor se numea Doug). Nu a mai surprins pe nimeni faptul că, la 13 ani, fiul cel mare a devenit Brad Pitt. După ce a obținut mai multe roluri de „frumușel belicos” în pelicule precum A River Runs Through It sau Legends of the Fall, de „seducător în smoking” în Meet Joe Black, de „polițist cu bretele” în Seven, sau de caftangiu musculos oxigenat” în Fight Club.

Pe scurt, cinema-ul anilor ‘90 l-a transformat pe chipeșul blondin într-o zeitate a Hollywoodului, aptă să zdrobească inimile a jumătate din populația adolescentină a planetei, fiindcă cealaltă jumătate era prea ocupată să-și șteargă lacrimile de după Titanic. Atinge cote alarmante ale popularității în momentul în care începe să iasă împreună cu blonda perfectă”: Gwyneth Paltrow, alături de care va forma «cuplul asortat». Totuși, paroxismul notorietății devine momentul în care se căsătorește cu Jennifer Aniston, fata din vecini”/frumușica din serialul pentru televiziune Friends. În concluzie, totul părea perfect în viața actorului votat drept cel mai sexy bărbat din lume” (în perioada 1995- 2000, la propunerea revistei People), iar destinul său părea de-a dreptul fabulos.

Putem îndrăzni să credem că iubirea fulgerătoare dintre Brad Pitt și Angelina Jolie – idilă începută pe platourile de filmare, la pelicula Mr. & Mrs. Smith, în 2005 – a însemnat o lentă coborâre în infern. Probabil, așa se explică modificările lui Brad: mustăcioară, ținute din piele, cam tot ce înseamnă un nou «look», o nouă înfățișare. Toate aceste detalii conduc spre ideea de influență. Așa se explică și apariția acronimului «Brangelina», ce exprimă pionieratul acestui cuplu de forță/ «power couples», de la finele anului 2000. Brad Pitt este soțul Angelinei Jolie, ambasadoare a Comisariatului Națiunilor Unite pentru refugiați, cineast angajat, mamă a șase copii (dintre care trei adoptați), purtătoare de cuvânt a femeilor depistate cu cancer de sân (după anunțul operației suferite, de dublă mastectomie), devenită «bimbo intello»/ «frumușică cu fason intelectual».

Brad Pitt, Angelina Jolie, Maddox & Zahara. (Mumbai, 18 nov. 2006 ©Abaca

Alături de ea? Da, Brad Pitt care turna filme de calitate. Totuși, el pare, mai degrabă, să joace rolul de „soț-trofeu” în tandem cu amicul său George Clooney (să ne amintim de mariajul acestuia cu avocata de succes Amal Alamuddin). Să fim sinceri, în 2010, Brad Pitt nu prea exista prin el însuși. Așadar, în momentul în care Angelina Jolie îi cere, brusc, divorțul (septembrie 2016), ne aducem aminte de seducătorul autostopist, fără cămașă, din pelicula Thelma & Louise. S-a pomenit doar despre anumite dependenţe și probleme ce țin de violența domestică, motive care au condus la «ireconciliabile diferende».

Bunăoară, «Joe Black» se trezește sub jugul unei anchete a FBI-ului și rămâne singur împotriva tuturor, doar cu buldogul său, Jacques. Într-un interviu din ediția americană a publicației GQ, din mai 2017, se confesa, într-un stil à la Jean-Claude Van Damme: «Mă trezesc în fiecare dimineață, fac focul. Mă duc la culcare și – iarăși – fac singur focul, pentru că doar așa mă simt viu». Tot în acel interviu-confesiune, se întrevăd dependențele: «Am renunțat la tot când mi-am întemeiat o familie, mai puțin la alcool. (…) Am băut mult. Evident, asta a devenit o problemă». Ținut departe de copiii lui, a încercat din răsputeri să își recucerească familia, a renunțat la alcool. Îi menținea speranța și vestea că va juca în proiectul lui Quentin Tarantino, lungmetrajul Once Upon a Time in Hollywood, fiind propus pentru dublura altui star al anilor ‘90, Leonardo DiCaprio. Salvarea este inedită. Cel care părea slăbit, cu fața brăzdată de riduri, pe străzile din Los Angeles în martie 2017 (imediat după despărțirea de Angelina), revenea din toate abisurile, într-un film inedit în care eroul său repara o antenă pe un acoperiș de la Hollywood, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut între timp.

Brad Pitt @ Cannes, 22 mai 2019, © Loïc Venance / AFP

Așa se explică de ce o femeie îl striga de zor, în spatele barierelor oficiale, la Festivalul de Film de la Cannes, aproape leșinată în fața apariției lui Brad Pitt, ascuns în spatele ochelarilor fumurii. «Și-a revenit Brad?» se șușotea pe Croazetă. Multă lume se întreba dacă nu cumva acesta l-a eclipsat pe mai junele Leonardo DiCaprio. Jurnalistul Samuel Blumenfeld mărturisea: «În timpul interviului, DiCaprio se ținea bățos, cu brațele încrucișate, cu picioarele strânse, într-o postură formală, în timp ce Brad Pitt părea opusul: «cool» – cu șapca pe ochi, într-o poziție lejeră, zâmbitor».

Brad Pitt @ Mostra de la Veneția, 29 aug. 2019, © Tristan Fewings/Getty Images

Brad a redevenit Brad. Atât la Cannes, cât și la Mostra de la Veneția, unde a participat cu pelicula realiztă de James Gray, Ad Astra, o odisee spațială bine receptată de critici, aflată déjà în cursa pentru premiile Oscar. Actorul, în vârstă de 55 de ani, deține rolul principal, un astronaut talentat trimis să-și găsească tatăl între limitele spațiului cosmic. Astronautul american Nick Hague devine mult mai credibil decât George Clooney în Gravity. Publicația  New York Times titrează: « Planetele, stelele și Brad Pitt». În vremea asta, Angelina Jolie își promovează viitoarea premieră de la Maleficent: Powers of Maleficent.

[Traducere și adaptare după interviul realizat de Marion Galy-Ramounot în revista Madame Le Figaro]

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Dumnezeu l-a recreat pe Brad Pitt (în cenușa încă fierbinte a Brangelinei)

Scris de pe octombrie 18, 2019 în Cinema, Film, Portrete/Interviuri

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cu dragostea nu e de glumit ! – Maggie’s Plan

Mădălina DumitracheVeșnic neliniștită și mereu în căutarea unor răspunsuri la întrebările  existențiale care nu-i dau pace, Greta Gerwig s-a impus în rândul cineaștilor americani drept un „Woody Allen la feminin”. În spumoasa comedie romantică Maggie’s Plan, descoperim o ființă apropiată mai mult de eroinele lui Jane Auste și aflăm (din nou!) că destinul ar trebui lăsat să-și urmeze cursul, oricât de priceput „matchmaker” ai fi.

Pelicula iese puțin din linia tradițională a comediilor romantic (peliculele catalogate „chick- flick”) cu  cu care Hollywood-ul și-a obișnuit spectatorii. Regăsim un New York agreabil în care Ethan Hawke și Julianne Moore intră perfect în piele unor universitari egocentrici și manipulatori. În galeria cu portrete atipice, din Maggie’s Plan, fantezia și farmecul interpreților, dar mai ales animația din metropola americană rivalizează cu viața pariziană. Eroinele newyorkeze pot în orice moment concura, la capitolul originalitate, cu cele din Orașul Luminilor, iar frecventele nevroze ale personajelor seamănă perfect cu cele ale oricărui intello parizian.

Maggie's Plan 0

În centrul acestei originale pelicule, regăsim goana după fericire, iar protagoniștii vor explora teritorii neumblate cu o inepuizabilă energie în arta comunicării. Realizatoarea (fiica celebrului dramaturg Arthur Miller) a mizat pe asemănarea îndeletnicirilor femeilor moderne (Paris vs. New York) și-a evidențiat permanenta preocupare pentru menținerea unei juste balanțe între viața de familie și cea profesională. Întocmai pariziencelor, și femeile newyorkeze urmăresc cultivarea spiritului, dar și obținerea  unui stil propriu, original, în privința vestimentației. Personajele din această savuroasă comedie romantică își bat capul cu viața sentimentală și trec prin nenumărate situații delicate (frustrare, dragoste, căsnicie, poziție socială, copii, divorț, teamă, singurătate, devotament, potrivire vs. nepotrivire), dar întotdeauna „cu multă clasă”.

Maggie's Plan 1

Așadar, Maggie (Greta Gerwig) – o trentagenară plină de viață din New York – lucrează în educație (The New School) și pare mulțumită de sine. După mai multe nereușite în dragoste, se decide să conceapă un copil pe căi mai neortodoxe, prin inseminare artificială, donatorul fiind Guy, un simpatic antreprenor particular (șarmantul Travis Fimmel) din piața din care ea își făcea aprovizionarea. Când îl întâlnește pe briliantul profesor John Harding (Ethan Hawke), un intelectual (specialist în „ficto-critical anthropology”) cu veleități de romancier, Maggie se îndrăgostește cu adevărat și, astfel, își schimbă radical planurile. Situația nu e nici pe departe roz pentru că John stagnează într-o căsnicie nefericită alături de Georgette (Julianne Moore). Glaciala femeie – concentrată doar pe carieră – este o narcisistă îmbătată de propriile succese profesionale care își neglijează soțul și pe cei doi copii. Cu ajutorul prietenilor săi excentrici și amuzanți -Tony și Felicia – Maggie (se caracterizează autoironic „a little bit stupid ”) urzește un plan care complică viețile tutoror, dar îi și unește în moduri ilare și surprinzătoare (în maniera în care definea Tony viața sa conjugală: „It’s what keeps my wife in post-modern choreography and me in self-loathing”).

Maggie's Plan 2

La câțiva ani distanță, John o va părăsi pe Georgette și se căsătorește cu Maggie-cea-organizată. Fetița născută în timpul mariajului va crește alături de ceilalți doi copii ai lui John, admirabil interpretați de Mina Sundwall și Jackson Frazer. Când totul părea să fi intrat pe un făgaș liniștit, Maggie-cea-crescută- de-quakeri se pomenește iarăși la o răscruce din pricina  apariției autobiografiei lui Georgette care va readuce în atenție problematica fericirii. Din nou este ajutată de statornicii săi prieteni, Tony (Bill Hader) și Felicia (Maya Rudolph) și, astfel, pun la cale re-cuplarea lui John cu Georgette. Deși pare o veche „schemă” shakespeariană (A Midsummer Night’s Dream), de fapt, climaxul prezentat de Miller reflectă teama de singurătate, miezul și adevărul ascuns al multor crize existențiale. Așadar, planul lui Maggie devine doar un pretext  în a demonstra că fericirea sau nefericirea nu țin de calcule și proiecții neapărat realiste, iar destinul își croiește singur calea.

Maggie’s Plan 3

Suita de peripeții imprevizibile, unele desprinse, parcă, din universul lui David Lodge, transformă povestea într-un foileton romanesc (dacă avem în vedere doar intriga) și oferă momente pline de umor, situații hazlii, în toate acele „negocieri”. Extravaganța ținutelor vestimentare și mobilierul cu design unic din apartamentul său o plasează pe Georgette în rândul eroinelor atipice, dar pline de șarm, cu osebire la maniere și la complimente: „Nobody unpacks commodity fetishism like you do”. Cu aerul său exotic, de prințesă scandinavă, admirabila Julianne Moore devine o Georgette, intelectuala (de extracție europeană) plină de vulnerabilități, tocmai bună „de pus la punct” de spiritul practic al lui Maggie (Greta Gerwig). În pofida tuturor manipulărilor și mașinațiunilor, fiecare personaj traversează reprize de introspecție până să realizeze ce i se potrivește cu adevărat. Deși a ales o zonă de nișă, lumea academicienilor newyorkezi, Rebecca Miller evidențiază slăbiciunea omenească în fața suferinței și-a singurătății și înclină balanța în favoarea maturității și stabilității într-o savuroasă comedie de moravuri.

Maggie's Plan 4

Regia: Rebecca Miller

Scenariul: Karen Rinaldi și Rebecca Miller

Scriitor: Karen Rinaldi

Imaginea: Sam Levy

Montajul: Sabine Hoffman

Muzica: Michael Rohatyn

Distribuția:

Greta Gerwig – Maggie

Ethan Hawke – John

Travis Fimmel – Guy

Julianne Moore – Georgette

Bill Hader -Tony

Maya Rudolph – Felicia

Wallace Shawn – Kliegler

Durata: 98 min.

 

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Cu dragostea nu e de glumit ! – Maggie’s Plan

Scris de pe septembrie 21, 2019 în Cinema, Film, Filme indie (independente), Morală, Moravuri, Relativitate

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Divorţ à l’iranienne – Jodaeiye Nader az Simin

Adjudecându-şi Ursul de Argint la Festivalul de film de la Berlin, în 2009, cu Darbareye Elly / About Elly, Asghar Farhadi şi-a completat colecţia de trofee şi cu Ursul de Aur (pentru film) şi cu încă un Urs de Argint (pentru distribuţia filmului) cu Jodaeiye Nader az Simin / Nader and Simin, A Separation, în 2011. De asemenea, a câştigat şi Premiul special al juriului ecumenic şi un Oscar pentru Cel mai bun film străin, în 2012. Scenariul este bine pus la punct, regia este elegantă, iar jocul actoricesc este unul remarcabil; acestea toate justifică suita de nominalizări şi de recompense pentru realizarea artistică.

A Separation

Regizorul Asghar Farhadi atrage spectatorul şi-l implică în poveştile sale, oferind ecranului o frescă a societăţii iraniene actuale. Filmele sale au magnitudine fiindcă ating o problematică complexă cu ajutorul unor personaje puternice. Toate istoriile personale percutante, narate de Asghar Farhadi, au deschidere către istoria colectivă.

Acţiunea din Jodaeiye Nader az Simin / Nader şi Simin: o despărţire este plasată în Teheran. Simin îi cere soţului ei, Nader, divorţul pentru că nu fusese de acord să o însoţească în străinătate, unde ea spera să o ducă mai bine, alături de fiica lor. Părăseşte căminul conjugal şi se reîntoarce în casa părinţilor ei. De cealaltă parte, Nader se vede nevoit să îl îngrijească pe bătrânul său tată, bolnav de Alzheimer. El o angajează pe Razieh, o femeie de condiţie modestă, care se zbate să-şi întregească veniturile, soţul ei fiind şomer. Deşi este însărcinată, acceptă această slujbă, dar nu îi pomeneşte nimic despre asta bărbatului ei, un tip conservator religios, depresiv şi violent. Înainte de a ajunge la Nader, ea fusese lovită de o maşină. Singura care îi stă alături (chiar şi la muncă) este fiica ei, Somayeh. Nader şi Simin aparţin clasei de mijloc şi sunt mai deschişi către modernitate, câtă vreme Razieh şi ai ei îşi duc traiul într-un mediu precar, năpădit de superstiţii.

La jumătatea filmului, are loc un incident. Fiindcă l-a lăsat nesupravegheat pe bătrân, Nader o dă afară pe Razieh. Aceasta se dezechilibrează şi cade pe scări. Urmează o judecată. În jurul acestei confruntări, care implică numeroşi martori, se pune în mişcare un întreg angrenaj de minciuni, tertipuri menite să salveze aparenţele, iar personajele se lasă descoperite exacerbând problematica socială. Fiecare are dreptatea sa, greu de stabilit într-o lume aşa de subiectivă ca în acest caz. Sistemul de valori este diferit, de aceea şi opiniile eroilor sunt mereu altele. Poveste realistă, Jodaeiye Nader az Simin, lasă spectatorul pradă unor emoţii contradictorii.

Regizorul nu cruţă privitorul – timp de aproape două ore trebuie să ia parte la dialoguri interminabile, cele care, de altfel, conferă subtilitate filmului. Acest vertij ajută spectatorul să identifice complexitatea problemelor. Camera de filmat sesizează cu acuitate frământările interioare ale personajelor, identificarea tipologiilor decurge natural. Apartamentul lui Nader este un microunivers, în care fiecare componentă rezonează cu viaţa iraniană, la scară macro. Scenele de la judecată punctează, narativ, întreaga poveste. Asghar Farhadi relativizează adevărul, expunând această poveste pe ecran. Aşa cum este prezentată istoria separărilor, singurul care poate lua locul judecătorului este… spectatorul. Forţa peliculei rezidă şi în capacitatea de a supune privitorul îndoielii, pe măsură ce intriga se derulează.

Jodaeiye Nader az Simin este şi povestea unui divorţ, cu atât mai dureros, cu cât la mijloc se află şi un copil. Prezenţa lui Termeh condiţionează felul de a fi al lui Simin şi al lui Nader. Reacţiile fetei demonstrează că ea nu este doar un martor „mut”, cum poate fi considerată Somayeh, fiica lui Razieh. Termeh trebuie să se decidă alături de cine vrea să trăiască, trebuie să opteze între cei doi: Nader sau Simin. Uneori, reacţiile părinţilor acestei copile sunt condiţionate, strict, de atitudinea ei. Scena de final este remarcabilă. Termeh se află în biroul judecătorului, plângând; îşi va exprima decizia. Spectatorul nu va putea şti ce-a hotărât fiindcă îi va însoţi pe părinţii adolescentei, care-o aşteaptă pe coridor.

Acest film ambiţios aduce alături probleme diverse (diferenţele dintre clasele sociale, religia, justiţia, divorţul, relaţiile de cuplu, educaţia, relaţiile părinţi-copii, imigraţia, responsabilitatea, rolul femeii, salvarea aparenţelor) şi dă fiecăreia forţă. Pune întrebările, dar nu oferă şi răspunsurile. Aşa cum ambiguitatea titlului este şi ea deliberată căci realizatorul nu viza doar separarea cuplului, prin acel divorţ, ci şi separarea de ordin social, moral şi religios.

Filmul denunţă cascada de compromisuri şi de minciuni. Realizatorul foloseşte drama familială pentru a distila ideea că manipularea se practică la orice nivel, fără vreo separaţie. Jodaeiye Nader az Simin este, totuşi, duios pentru că are o mare densitate umană şi etică, plecând de la intim, tinde către universal.

Regia şi scenariul: Asghar Farhadi
Operator: Mahmoud Kalari / Producător: Asghar Farhadi / Monteur: Hayedeh Safiyari
Distribuţia: Peyman Moaadi (Nader), Leila Hatami (Simin), Sareh Bayat (Razieh), Sarina Farhadi (Termeh), Kimia Hosseini (Somayeh), Shahab Hosseini (Hodjat), Ali-Asghar Shahbazi (tatăl lui Nader).

 

Articol publicat în revista LiterNet

 
Comentarii închise la Divorţ à l’iranienne – Jodaeiye Nader az Simin

Scris de pe mai 7, 2019 în Cinema, Film, Filme de Cannes

 

Etichete: ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web