RSS

Arhive pe etichete: Emma Stone

Magic în the Moonlight

Mădălina DumitracheCoerența operei lui Woody Alllen poate fi verificată și-n recenta peliculă Magic in the Moonlight. Producția din 2014 reia câteva dintre temele-fetiș ale cineastului (qui-pro-quo amoros, magia iluziei, perioada anilor 1920, cu tot alaiul său de costume și coafuri) ambalate într-o comedie sentimentală.

În veacul trecut, unul dintre cei mai vestiți magicieni din lume era chinezul Wei Ling Soo. În anii ’20, marele artist făcea – cu ușurință – ca un elefant să dispară sub privirile uluite ale publicului berlinez sau își “teleporta”asistenta dintr-un sarcofag direct pe un fotoliu pivotant. Nimeni dintre cei care asistau nu bănuia că sub masca lui se ascunde un englez mai british decât profesorul Higgins din My fair Lady: doct, arogant, scorțos, dar șarmant. Redevenit Stanley Crawford (Colin Firth), acceptă – în culise – o propunere venită din partea unui vechi amic, Howard Burkan, magician ca și el. Provocarea consta în demascarea unui pretins medium, în persoana junei Sophie Baker (Emma Stone), o aventurieră din America, sosită în viligiatură, pe riviera franceză (Côte d’Azur).

film

De-ndată ce-a poposit în sudul Franței (la reşedinţa familiei Catledge), sub o falsă identitate, începe “operațiunea” deconspirării, știut fiind faptul că îl pasiona demascarea șarlatanilor specializați în spiritism. Singura formă de supranatural pe care Crawford o acceptă este aceea care vine prin surprindere, neprovocată. Tânăra Sophie este drăguță și vizibil înzestrată, are darul de-a ghici ceea ce nu…știe. Desigur, scepticismul unora va avea de suferit, la şedinţele unde sunt toţi invitaţi întâmplându-se destul de multe lucruri stranii sau pur şi simplu magice, care vor influenţa până şi relaţia tensionată dintre cele două personaje. Splendoarea peisajelor franceze și farmecul tinerei de peste Ocean încurcă planurile britanicului. Încet-încet, Stanley simte cum i se mișcă pământul de sub picioare căci se înșelase: invizibilul ar putea exista.

film 2

Prin urmare, viața ar putea avea un sens? Universul ar  fi în stare, totuși, să implice existența lui Dumnezeu! Nietzsche își reglase bine socoteala. Buimăcit și destabilizat, Stanley imploră milă divină. Să vezi, într-o producție, marca Woody Allen, un bărbat care se roagă este  șocant. Cu toate astea, cineastul rămâne la fel de cinic și, parcă, mai posomorît ca oricând; nu mai încearcă să pătrundă gândurile oamenilor, le acceptă așa cum sunt, contradictorii și extravagante. Desigur, mulți dintre pesimiști se vor regăsi în optica sa: traseul nostru pe pământ este un dezastru, viitorul nu poate fi decât unul întunecat, iar eternitatea este…interminabilă. Privind figura lui Stanley, pesimiștii vor resimți doar un disconfort și   vor regăsi o viețuire atroce. Cu toate acestea, Woody Allen admite, odată cu acest film, că pot exista și ființe precum Sophie: nu este tocmai candidă, dar nici perversă. Ea este doar o magiciană ce-și exploatează farmecul personal pentru a-și face viața mai plăcută. Tânăra este întruchiparea perfectă pentru acel  “je-ne-sais-quoi”, ce o face să devină indispensabilă pentru oricine.

film 3

Magic in the Moonlight este unul dintre cele mai savuroase filme noi produse de Allen. Lumina excepțională (Darius Khondji) ajută privitorul să descopere supranaturalul din opera artistului, într-o sărbătoare coloristică à la Gatsby. Neobositul cineast și-a plasat comedia în pitorescul peisaj din Provence ca să-și asigure un cadru propice pentru intriga ce presupunea participarea înaltei societăți (cosmopolită) de la acea vreme. În acest twist scenaristic, dialogurile cizelate de Allen antrenează un cuplu actoricesc plin de talent și de inspirație.

Regăsim un ursuz Colin Firth ce nu-i poate rezista seducătoarei Emma Stone, amorezi captivi într-un veritabil marivodaj. Așa cum deja ne-a obișnuit, Woody Allen se bizuie, mai mereu, pe aportul actorilor, bine aleși. Dacă în Blue Jasmin (2013), povara tramei narative a dus-o Cate Blanchett, în Magic in the Moonlight, interpreții par să radieze în sclipirile orbitoare ale luminii. Jocul lor induce o lejeritate înrudită cu beția simțurilor, amorțite de șampania savurată sub înăbușitoarea căldură a soarelui de după-amiază de vară. După un amețitor joc de-a șoarecele și pisica, Colin Firth și Emma Stone se lasă purtați de fericire. Bucuria contagioasă pare să fie motivul principal al acestei comedii: jocul, bluful, deliciul tentației și confruntarea. Magia se naște când două ființe diametral opuse cedează în fața farmecului celuilalt. Vraja și desfătarea sunt, apoi, induse și publicului.

Cu Magic in the Moonlight,Woody Allen a reușit să facă să vibreze – la unison – speranța, umorul și melancolia, fără pathos sau complezență.

Regizor: Woody Allen
Scenarist: Woody Allen
Operator: Darius Khondji
Producător: Letty Aronson, Stephen Tenenbaum, Edward Walson
Monteur: Alisa Lepselter

film 4
Distribuţia:
Emma Stone (Sophie Baker)
Colin Firth (Stanley Crawford)
Marcia Gay Harden (Dna. Baker)
Jacki Weaver (Grace Catledge)
Hamish Linklater (Brice Catledge)
Eileen Atkins (Vanessa)
Erica Leerhsen (Caroline

 

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Magic în the Moonlight

Scris de pe noiembrie 9, 2019 în Cinema, Cultură, Film, Filme de dragoste, Filme de Oscar, Iubire, Morală, Moravuri

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ruleta rusească à la Woody Allen – Irrational Man

Mădălina DumitracheÎnvelită în staniol hitchcockian, orice povestioară moralistă este seducătoare pe hârtie. Există, însă, autori (precum Woody Allen), care ambalează – de mai bine de douăzeci și cinci de ani – cu nonșalanță nedisimulată astfel de povești. Mereu găsește soluții unice prin care își exprimă crezul artistic, cu ajutorul unor voci din off sau utilizând rolurile secundare, un fel de alterego. Fără nicio urmă de jazz în introducere, pelicula The Irrational Man aduce, încă de la început, a narațiune cu fason etic reconciliată cu comedia polițienească. Woody Allen îi convoacă pe Kant și pe Sartre, fără să plombeze conținutul și fără să-și piardă spectatorii.

Profesorul de filosofie Abe Lucas (Joaquin Phoenix) se află pe fundul prăpastiei din punct de vedere emoţional, motiv pentru care viaţa i se pare lipsită de sens. Cu o reputație în zdrențe, părăsește catedra la care preda și ajunge profesor într-un orășel din Noua Anglie.

Irrational Man 1

De la activismul politic până la cursurile predate la colegiu, niciunul dintre proiectele în care se implicase nu avusese vreun impact major asupra cuiva. „Nu contați pe filosofie ca să descoperiți propriul sens al existenței!” este ideea pe care Lucas o promova în rândul cursanților săi. Solitarul gânditor, dar plin de vervă, încerca el însuşi să-și re-găsească echilibrul. Strălucirea disciplinei de altădată se estompează și scoate la iveală doar umbra unui bărbat înecat de infertilitate cerebrală și cu un libidou scăzut. Din această toropeală nu-l pot scoate decât două femei. Prima este o colegă a sa, de la departamentul Științe, Rita Richards (Parker Posey), care simte în aceast nou venit un potențial amant. Deprimată din cauza unei căsnicii eşuate, ea caută fericirea în braţele lui Abe.

Irrational-Man-2

Cealaltă este Jill Pollard (Emma Stone), o fată provenită dintr-o familie de condiție bună, dar atrasă de exotica prezență a dascălului cu instincte autodistructive. Dacă pe Rita o va aborda din primele zile, cu Jill va relaționa mai mult pe calea dialogurilor, dar și acestea devenind din ce în ce mai intime. Deşi îl adoră, Jill este fascinată de trecutul excentric şi de personalitarea (artistică) a lui Abe. Dezechilibrele lui mentale tot mai frecvente nu fac altceva decât să îi stârnească şi mai mult interesul tinerei.

Irrational Man 3

Destinul celor doi se schimbă atunci când, din întâmplare, aud, la o masă alătură,  conversaţia unor străini. Abia atunci, bărbatul ia o decizie radicală care îl face să se bucure din nou de viaţă. Acest concurs de întâmplări îi va revela lui Abe natura sa lejeră, de Rascolnicov masochist, care gustă plăcerea după ce trece prin chinurile remușcărilor. Însă alegerea făcută declanşează o serie de evenimente, care le va afecta atât pe Jill, cât şi pe Rita.

Ca și la Dostoievski, eroul își prezintă gestul ca fiind necear, ca pe un instrument al unei justiții imanente, care nu încetează să reechilibreze brațele balanței. Apar din nou frământările de tipul: Viața este o problemă ce ține de morală? De șansă? De estetică? De întâmplare? În această tonalitate, dulce-amăruie, se vor succeda interogațiile alleniene. Cu aerul unui déjà vu, The Irrational Man va lua în zeflemea depresia și înșelătoria. Întruchipând un personaj care va regăsi gustul vieții după ce-a comis o crimă perfectă, fără un motiv precis, realizatorul newyorkez face un întreg chestionar despre sensul vieții.

irrational-man-4

Acest „om irațional” poate fi lesne așezat în galeria oamenilor obișnuiți (pentru a păstra terminologia dostoievskiană) din seria Match Point, Crimes and Misdemeanors sau Casandra’s Dream. The Irrational Man pare să lase impresia unui Ersatz à la Woody Allen în care actorii își dau toată silința. Așa că vom asista la niște variațiuni pe tema șansei sau a eșecului. În ceea ce privește metaforele care împănează scriitura lui Allen, aici tresar precum o undă de tristețe. Traseul pe care înaintează asasinul-filosof este unul fin, dar cu multe pofte. Profesorul de filosofie, sceptic și decepționat, reprezintă o sumă a celorlate personaje din filmografia lui Allen. Cineastul a găsit în persoana lui Joaquin Phoenix un actor imens, apropiat de James Gray și Paul Thomas Anderson. Phoenix devine instrumentul subtil pentru variațiunile sale interioare, de mare forță tragi-comică până în ultima scenă, cea mai crudă. Cele două partenere de joc întregesc, cu aplomb, afișul; Parker Posey este un nume de referință în cinema-ul american independent, iar Emma Stone (din Magic in the Moonlight), o tânără speranță a Hollywoodului. Imaginea semnată de Khondji adâncește și mai mult misterul și o avantajează pe Emma Stone să apară precum o reîncarnare a eroinelor din epoca de aur (avantajul de-a fi fost filmată de cineva care chiar a cunoscut anii ’40).

Narațiunea – pe două voci – alunecă spre vertij atunci când încearcă să împace inerenta dilemă morală cu actul crimei. Ocolind gravitatea, jocul din The Irrational Man devine o dezbatere clasică, de tip american, din care nu lipsește umorul. Așa se explică, probabil, faptul că cineastul octogenar continuă să producă filme pentru care actorii se înghesuie la castinguri. Gesturile artistice ale lui Allen devin mai eficente pentru actrițele tinere ajunse alterego în peliculele sale (Emma Stone este succesoarea lui Scarlett Johansson). Așa se face că rumoarea se va risipi, lăsănd-o, în spatele ușilor închise, pe Jill alături de părinții ei (tot profesori), un boyfriend înflăcărat și un amant criminal. The Irrational Man rămâne un amestec fin între o amețitoare fabulă neagră și comedia de moravuri, care exprimă – cu vigoare – viziunea lucidă despre urâțenia lumii și vulnerabilitatea umană. Ca întotdeauna, Woody Allen o face cu eleganță și cu umor.

Regizor: Woody Allen
Scenarist: Woody Allen
Operator: Darius Khondji
Producător: Letty Aronson, Stephen Tenenbaum
Distribuţia:
Joaquin Phoenix (Abe)
Parker Posey (Rita Richards)
Emma Stone (Jill Pollard)
Ben Rosenfield (Danny)
David Aaron Baker (Biff)
Jamie Blackley (Roy)
Meredith Hagner (Sandy)
Julie Ann Dawson (Studenta)
Ethan Phillips (Tatăl)

 

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Ruleta rusească à la Woody Allen – Irrational Man

Scris de pe octombrie 25, 2019 în Cinema, Fugit Irreparabile Tempus, Iubire, Modernitate, Moravuri

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Magic în the Moonlight

Coerența operei lui Woody Alllen poate fi verificată și-n recenta peliculă Magic in the Moonlight. Producția din 2014 reia câteva dintre temele-fetiș ale cineastului (qui-pro-quo amoros, magia iluziei, perioada anilor 1920, cu tot alaiul său de costume și coafuri) ambalate într-o comedie sentimentală.

În veacul trecut, unul dintre cei mai vestiți magicieni din lume era chinezul Wei Ling Soo. În anii ’20, marele artist făcea – cu ușurință – ca un elefant să dispară sub privirile uluite ale publicului berlinez sau își “teleporta”asistenta dintr-un sarcofag direct pe un fotoliu pivotant. Nimeni dintre cei care asistau nu bănuia că sub masca lui se ascunde un englez mai british decât profesorul Higgins din My fair Lady: doct, arogant, scorțos, dar șarmant. Redevenit Stanley Crawford (Colin Firth), acceptă – în culise – o propunere venită din partea unui vechi amic, Howard Burkan, magician ca și el. Provocarea consta în demascarea unui pretins medium, în persoana junei Sophie Baker (Emma Stone), o aventurieră din America, sosită în viligiatură, pe riviera franceză (Côte d’Azur).

film

De-ndată ce-a poposit în sudul Franței (la reşedinţa familiei Catledge), sub o falsă identitate, începe “operațiunea” deconspirării, știut fiind faptul că îl pasiona demascarea șarlatanilor specializați în spiritism. Singura formă de supranatural pe care Crawford o acceptă este aceea care vine prin surprindere, neprovocată. Tânăra Sophie este drăguță și vizibil înzestrată, are darul de-a ghici ceea ce nu…știe. Desigur, scepticismul unora va avea de suferit, la şedinţele unde sunt toţi invitaţi întâmplându-se destul de multe lucruri stranii sau pur şi simplu magice, care vor influenţa până şi relaţia tensionată dintre cele două personaje. Splendoarea peisajelor franceze și farmecul tinerei de peste Ocean încurcă planurile britanicului. Încet-încet, Stanley simte cum i se mișcă pământul de sub picioare căci se înșelase: invizibilul ar putea exista.

film 2

Prin urmare, viața ar putea avea un sens? Universul ar  fi în stare, totuși, să implice existența lui Dumnezeu! Nietzsche își reglase bine socoteala. Buimăcit și destabilizat, Stanley imploră milă divină. Să vezi, într-o producție, marca Woody Allen, un bărbat care se roagă este  șocant. Cu toate astea, cineastul rămâne la fel de cinic și, parcă, mai posomorît ca oricând; nu mai încearcă să pătrundă gândurile oamenilor, le acceptă așa cum sunt, contradictorii și extravagante. Desigur, mulți dintre pesimiști se vor regăsi în optica sa: traseul nostru pe pământ este un dezastru, viitorul nu poate fi decât unul întunecat, iar eternitatea este…interminabilă. Privind figura lui Stanley, pesimiștii vor resimți doar un disconfort și   vor regăsi o viețuire atroce. Cu toate acestea, Woody Allen admite, odată cu acest film, că pot exista și ființe precum Sophie: nu este tocmai candidă, dar nici perversă. Ea este doar o magiciană ce-și exploatează farmecul personal pentru a-și face viața mai plăcută. Tânăra este întruchiparea perfectă pentru acel  “je-ne-sais-quoi”, ce o face să devină indispensabilă pentru oricine.

film 3

Magic in the Moonlight este unul dintre cele mai savuroase filme noi produse de Allen. Lumina excepțională (Darius Khondji) ajută privitorul să descopere supranaturalul din opera artistului, într-o sărbătoare coloristică à la Gatsby. Neobositul cineast și-a plasat comedia în pitorescul peisaj din Provence ca să-și asigure un cadru propice pentru intriga ce presupunea participarea înaltei societăți (cosmopolită) de la acea vreme. În acest twist scenaristic, dialogurile cizelate de Allen antrenează un cuplu actoricesc plin de talent și de inspirație.

Regăsim un ursuz Colin Firth ce nu-i poate rezista seducătoarei Emma Stone, amorezi captivi într-un veritabil marivodaj. Așa cum deja ne-a obișnuit, Woody Allen se bizuie, mai mereu, pe aportul actorilor, bine aleși. Dacă în Blue Jasmin (2013), povara tramei narative a dus-o Cate Blanchett, în Magic in the Moonlight, interpreții par să radieze în sclipirile orbitoare ale luminii. Jocul lor induce o lejeritate înrudită cu beția simțurilor, amorțite de șampania savurată sub înăbușitoarea căldură a soarelui de după-amiază de vară. După un amețitor joc de-a șoarecele și pisica, Colin Firth și Emma Stone se lasă purtați de fericire. Bucuria contagioasă pare să fie motivul principal al acestei comedii: jocul, bluful, deliciul tentației și confruntarea. Magia se naște când două ființe diametral opuse cedează în fața farmecului celuilalt. Vraja și desfătarea sunt, apoi, induse și publicului.

Cu Magic in the Moonlight,Woody Allen a reușit să facă să vibreze – la unison – speranța, umorul și melancolia, fără pathos sau complezență.

Regizor: Woody Allen
Scenarist: Woody Allen
Operator: Darius Khondji
Producător: Letty Aronson, Stephen Tenenbaum, Edward Walson
Monteur: Alisa Lepselter

film 4
Distribuţia:
Emma Stone (Sophie Baker)
Colin Firth (Stanley Crawford)
Marcia Gay Harden (Dna. Baker)
Jacki Weaver (Grace Catledge)
Hamish Linklater (Brice Catledge)
Eileen Atkins (Vanessa)
Erica Leerhsen (Caroline

Articol publicat în revista Catchy

 

 

Etichete: , , ,

“Dați-i Oliviei Colman încă un Oscar!”

Norocul începătorului? Şansă? Sau pur și simplu naturalețe și farmec? Amintind de uimirea și exuberanța lui Roberto Benigni din momentul desemnării drept Cel mai bun Actor” la Gala Premiilor Oscar din 1999, Olivia Colman a urcat – emoționată, cu vizibile lacrimi în ochi – și a ținut unul dintre cele mai emoționante și amuzante discursuri din istoria Galelor Academiei.

Așadar, prima nominalizare la Premiile Oscar i-a adus Oliviei Colman și trofeul pentru cea mai bună actriță în rol principal pentru interpretarea Reginei Anne în filmul The Favourite. Actrița britanică depășise, de curând, alte emoții după ce câștigase al doilea Glob de Aur din carieră și premiul BAFTA pentru „Cea mai bună Actriță într-un rol principal” tot pentru interpretarea rolului din The Favourite.

Olivia Colman, un adevărat model pentru toate femeile care cred cu tărie în ele însele.
Sursa foto: etonline.com

Precum modesta eroină Rebecca, din pelicula The Second Mrs. de Winter, premiată în 1940, actrița britanică – antrenată de „copilul teribil al cinematografului contemporan”, Yorgos Lanthimos – a depășit toate presiunile și barierele rigidității formale. Cu ceva timp înainte de Gala de decernare, rezervată, ea declarase: „Sincer, întotdeauna mi-am dorit să țin în mână un Oscar, dar încerc să păstrez totul sub control, să fiu calmă. E absurd. Care ar fi șansele? Nu vreau să mă entuziasmez. Nu vreau să fiu dezamăgită. Vreau să fiu în echilibru. Sunt mamă. Sunt soție. Prietenă și alte lucruri. Poți vedea cum oamenii sunt parcă absorbiți de acest fenomen, însă vreau să rămân sănătoasă”. Bunăoară, a ținut să păstreze o notă de modestie și să își domine orgoliul de artist aflat într-o importantă cursă. De pe scena celebrului Dolby Theatre, avea să ofere măsura nobleții şi a simplității.

Citeşte şi: Lista câştigătorilor premiilor Oscar 2019

Ca la orice Gală, opiniile erau diferite, dar printre favoritele „oracolelor cinefile” se afla Glenn Close, pentru rolul din The Wife, astfel încât desemnarea câștigătoarei în persoana actriței britanice a surprins o mare parte din public. Aflându-se în competiție și cu Lady Gaga (A Star is Born),Yalitza Aparicio (Roma) și Melissa McCarthy (Can You Ever Forgive Me?), Olivia Colman a fost copleșită, dar le-a elogiat în discursul de mulțumire.

Parcursul ei profesional este unul bine bătătorit și cuprinde puncte diverse: voiceover pentru Andrex, a predat într-o școală primară din Homerton College, Cambridge, s-a ocupat și de carierele altora, dar n-a uitat nici „munca de jos” – a fost femeie de serviciu . Totuși, după ce-a absolvit studiile universitare, a performat în seriale comice (sitcom-ul Peep Show, That Mitchell and Webb Look), apoi a interpretat-o pe Carol Thatcher în The Iron Lady. Cea mai remarcabilă apariție a avut-o în 2011, în Tyrannosaur. Veterana filmelor britanice de televiziune a colaborat cu cineastul Lanthimos încă din 2015, pentru pelicula The Lobster.

Artista avea deja „antecedente” în materie de roluri monarhice, fiindcă o întrupase pe Queen Elizabeth (mama actualei regine din Regatul Unit) în Hyde Park on Hudson și continuă cu Elizabeth II în seria The Crown difuzată pe Netflix. Totuși, rolul care i-a adus mult râvnitul trofeu este cel al reginei Anne, ultimul monarh din dinastia Stuart, care a domnit 12 ani, între 1702 și 1714). De o sinceritate debordantă, mereu a ținut să recunoască meritele scenariștilor și ale regizorului („Without writers, without words, we’re just bumbling around miming, so if the script is good it’s all there”) (n.red. fără scriitori, fără cuvinte, doar ne bâlbâim mimând, deci dacă scenariul e bun, totul e acolo).

Bine coordonată de uimitorul Yorgos Lanthimos, nu a transformat partitura într-o caricatură, găsind resurse și înțelegere pentru un astfel de personaj, mărturisind: „Există atât de multă suferință în trecutul ei, trebuie să fi fost incredibil de singură, pentru că în poziția ei niciodată nu știi dacă oamenii țin cu adevărat la tine sau o fac doar pentru că ești Regina”. Pentru rolul reginei Anne, pe care îl joacă magistral, actrița britanică s-a îngrășat 15 kilograme („It was liberating and brilliant”- mărturisea simpatica actriță pentru The New York Times). Așadar, „suverana” din The Favourite a rostit o emoționantă alocuțiune, în timpul căreia sinceritatea i s-a citit printre lacrimi, glumițe, chicoteli și mici grimase:

„Este cu adevărat stresant! Este ilar! Am primit un Oscar! Trebuie să mulţumesc multor oameni şi dacă pe drum voi uita pe cineva, vă voi găsi mai târziu şi vă voi îmbrăţişa cu putere. Îmi pare rău dacă vă voi uita acum. Yorgos Lanthimos, cel mai bun regizor al meu în cel mai bun film cu Emma Stone şi Rachel Weisz, cele mai frumoase femei din lume, de care te poţi îndrăgosti şi cu care poţi lucra zilnic. Adică, vă puteţi imagina, nu a fost deloc greu. Să fiu nominalizată alături de aceste femei extraordinare… Glenn Close, ai fost idolul meu de atât de mult timp şi nu aşa aş fi vrut să stea lucrurile. Cred că eşti uimitoare şi te iubesc foarte mult! Vă iubesc pe toţi! Mulţumesc, Lindy King, agentul meu, care m-a găsit în urmă cu 20 de ani. Vă mulţumesc mult, Olive, Hilde şi Briner, care m-au obligat să fac lucruri pe care le-am refuzat, dar ei au avut dreptate. Mulţumesc mamei, tatei… ştiţi voi! Mulţumesc copiilor mei care sunt acasă şi ne privesc – uitaţi! Dacă nu vă uitaţi, bună treabă, dar sper totuşi că vă uitaţi, pentru că nu se va mai întâmpla aşa ceva. Şi fiecărei fetiţe care îşi pregăteşte discursul în faţa televizorului, nu se ştie niciodată! Am lucrat ca femeie de serviciu, am iubit acea slujbă, dar am petrecut mult timp imaginându-mi acest moment! Mulţumesc soţului meu, Ed, cel mai bun prieten al meu. Te iubesc atât de mult, de 25 de ani tu eşti cel mai mare susţinător al meu. El va plânge, eu nu. Mulţumesc mult, Fox, distribuţiei, echipei, tuturor! Vă mulţumesc atât de mult! Lady Gaga! Melissa McCarthy! Vă pup pe toţi!”, a transmis charismatica Olivia Colman.

Concluzia după această surprinzătoare prestație a formulat-o romancierul David Mitchell, care a avut o solicitare memorabilă în seara de 24 februarie 2019: “Give Olivia Colman another Oscar for this acceptance speech!” (n.red: Dați-i Oliviei Colman încă un Oscar pentru discursul de acceptare a premiului!“)

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la “Dați-i Oliviei Colman încă un Oscar!”

Scris de pe martie 3, 2019 în Cinema, Film

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Vânătoare… la Curte – The Favourite

Mădălina DumitracheLuați trei grații, oferiți-le putere, colți și gheruțe și veți obține „trinitatea regală” – o regină și două favorite. Bărbații? În pelicula lui Yorgos Lanthimos, partiturile masculine sunt reduse la starea de aliați de circumstanță, bufoni sau un fel de „prețioși ridicoli”. Cineastul grec s-a afirmat deja, în cinematografia internațională, drept un „copil teribil” (dacă ne gândim doar la The Lobster și The Killing of the Cerny Sacred) care se distinge prin satiră și umor negru, în forme conceptuale. În recenta peliculă, The Favourite, (re-)analizează moravurile din veacul al XVIII-lea și le electrizează într-o dramă de epocă/„dramă în costume”. Așadar, regăsim Anglia de la începutul secolului al XVIII-lea.

Deși se aflau în război cu francezii -, cursele cu rațe și degustarea de ananas – reprezentau activități prospere pentru unii dintre englezi. În acest cadru general, „fragila” regină Anne (Olivia Colman) ocupă tronul (o figură, din dinastia Stuart, fără anvergură, care a domnit în Anglia între 1702-1714). Deși deține titlul monarhic, are parte doar de coroană și de trena din hermină pentru că Lady Marlborough/Lady Sarah (Rachel Weisz) guvernează țara, în locul ei.

0 - The Favourite

În vreme ce are grijă de sănătatea și de fluctuațiile de dispoziție ale Annei, impetuoasa Lady Sarah se ocupă de afaceri și războaie, guvernând din umbră. Când Abigail (Emma Stone) sosește la palat, în postura de servitoare, farmecul ei o cucerește pe Sarah, care o ia sub aripa ei. Astfel, Abigail întrevede o șansă de a se întoarce la rădăcinile ei aristocratice. În timp ce problemele politice devin destul de solicitante pentru Sarah, Abigail are oportunitatea de a deveni însoțitoarea reginei. Prietenia lor înfloritoare îi oferă șansa să-și îndeplinească ambițiile și nu va lăsa nici femei, bărbați, politică sau vreun iepure să îi stea în cale.

2-The Favourite

 

În The Favourite, beția puterii corupe inocența – precis, calculat, ca pe timpii unui vals tragic. Realizatorul excelează în precizia caricaturală, de aceea, printre schimbările de măști, zărim falsitatea, decadența, umilirea și manipularea – tehnici prezente și în lumea de azi -, dar fără peruci și crinoline. Fresca realizată în această peliculă se bazează liber pe faptele istorice. Regizorul are, așadar, grijă să expună acțiunea pe fundalul războiului împotriva Franței și al opoziției parlamentare, devoalând legăturile dintre regină, lady Sarah și verișoara sa, Abigail Hill. Aceasta de pe urmă e, de fapt, doar o sărmană femeie lăsată fără nicio lețcaie de aristocratul ei tată, împătimit al jocurilor de noroc. Bunăoară, Sarah o ia sub protecția sa, o inițiază în reguli, arătându-i care ar putea fi privilegiile de la Curte. Protejata prinde din zbor tehnicile. Adevăratul război se va purta între cele două femei care își vor disputa rolul de favorită a reginei.

2 - The Favourite

În cursa teribilă pentru putere, dificultatea era să pari că „ești la locul tău” în timp ce faci tot ce e posibil pentru a obține încrederea deplină a suveranei. În spatele ușilor închise, de la somptuoasele iatace, regăsim lupta feroce pentru putere, în care programul include atât simțăminte, dar și sex (scenele de alcov ilustrează o sexualitate aproape de scabros). Castelul se transformă într-un veritabil „loc de joacă”, dar și câmp de luptă; nici nu intră în discuție seriozitatea pentru lumea din exterior. Prin urmare, intrigile, loviturile, cuceririle și umilirea – toate se leagă între ele – etalând modurile diferite de a iubi. Apare și iubirea, fie sinceră, fie prefăcută, dar nu e neapărat împărtășită sau duce la momente de singurătate, de mare durere. Poziționându-se între baroc și farsă, Yorgos Lanthimos orchestrează un palpitant concert în care rafinamentul se confruntă cu mârlănia, precum în cazul curselor de rațe de pe ecran. Filmată în slow-motion și contra-plonjeu, secvența expune infantilismul nobililor. În acest regat, degenerarea se extinde, acaparând până la confuzie (cu animalele) oamenii. Distracțiile de la Curte contrastau puternic cu situația dificilă a unei țări epuizate de războiul cu Franța și de revoltele țăranilor suprataxați. Atunci când picioarele reginei sunt oblojite cu carne de vită, nu e vorba doar de gută: în spatele tabloului de Curte, se găsește sursa vanității.

3 - The Favourite

Cele trei portrete (expresive!) sunt perfect servite de performanțele marcante ale actrițelor. Emma Stone (La La Land) interpretează cu aplomb o falsă ingenuă, dulce și crudă, copilăroasă și ambițioasă, perfectă pentru o astfel de comedie. Alături de ea, Rachel Weisz devine liderul politic care îmbină ambiția cu inteligența; autoritatea eroinei (virilizate de context) sporește datorită frumuseții naturale, hieratice, a unei actrițe care a știut să rămână mereu frumoasă în orice postură. Revelația acestei pelicule devine (cvasi-necunoscuta) Olivia Colman, imensă în rolul ingrat al reginei ciclotimice; o descoperim în secvența în care devine prizoniera copiilor-fantomă, pierdută în imensitatea unui castel prea mare și prea gol pentru ea. În această ipostază, actrița îi conferă acestei grații monstruoase toată intensitatea omenescului zdrobit. Dacă regina rămâne în mod fundamental ridicolă, eroina câștigă în complexitate și atinge registre precum nefericirea și melancolia grație Oliviei Colman.

4-the favourite

De vreme ce femeile sunt masculinizate în mod intenționat, bărbații capătă accente feminine prin peruci, ornamente și machiaj extravagant, semnalând o inversare a ordinii patriarhale. Sub costume, regizorul a mascat obscenitatea unor personaje; expune cu calm infamia. Deși aruncă spectatorul într-un vertij al percepției, fără să-și ascundă jubilația, Yorgos Lanthimos schițează în spatele satirei din The Favourite o subtilă reflecție asupra puterii (la feminin) din secolul al XVIII-lea și nu numai.

Regia: Yorgos Lanthimos
Scenariul: Deborah Dean Davis și Tony McNamara
Imaginea: Robbie Ryan
Decorurile: Fiona Crombie, Alice Felton
Costumele: Sandy Powell
Sunetul: Johnnie Burn
Montajul: Yorgos Mavropsaridis
Durata: 120 min
Distribuția:
Olivia Colman – Anne, regina Regatului Unit al Marii Britanii
Emma Stone – Abigail Masham, Baroana Masham
Rachel Weisz – Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough
Nicholas Hoult – Robert Harley, Prim Ministrul Regatului Unit al Marii Britanii

Premii, nominalizări:

Premiile Oscar (2019)

Categoria Rezultatul
Cel mai bun film
Ceci Dempsey Nominalizat
Lee Magiday Nominalizat
Ed Guiney Nominalizat
Yorgos Lanthimos Nominalizat
Cel mai bun regizor – Yorgos Lanthimos Nominalizat
Cea mai bună actriță în rol principal – Olivia Colman Nominalizat
Cea mai bună actriță în rol secundar
Emma Stone Nominalizat
Rachel Weisz Nominalizat
Cel mai bun scenariu original
Tony McNamara Nominalizat
Deborah Davis Nominalizat
Cel mai bun montaj – Yorgos Mavropsaridis Nominalizat
Cea mai bună imagine – Robbie Ryan Nominalizat
Cea mai bună scenografie
Fiona Crombie Nominalizat
Alice Felton Nominalizat
Cele mai bune costume – Sandy Powell Nominalizat

Premiile Globul de Aur (2019)

Categoria Rezultatul
Globul de Aur pentru cel mai bun film (comedie/muzical) Nominalizat
Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (comedie/muzical) – Olivia Colman Câștigător
Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar
Emma Stone Nominalizat
Rachel Weisz Nominalizat
Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu
Tony McNamara Nominalizat
Deborah Davis Nominalizat

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Vânătoare… la Curte – The Favourite

Scris de pe februarie 16, 2019 în Cinema, Film, Filme de Oscar, Moravuri

 

Etichete: , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web