RSS

Arhive pe etichete: Generozitate

Dragostea nu-i “o crimă ca oricare alta” (Breaking and Entering)

Odată cu Breaking and Entering, Minghella (imposibil ca vreun cinefil să nu fi văzut/ auzit de The English Patient, Cold Mountain sau The Talented Mr. Ripley) a încercat cam aceeași „provocare” ca și Gonzalez Inarritu/Arriaga în Amores Perros sau ambițioasele 21 Grams şi Babel.

Prin urmare, cu minipovestiri contemporane, a ilustrat faptul că persoane din medii diferite își pot influența reciproc soarta. Rămâne (aceeași) întrebare: Ce mutații au produs interacțiunile în viața celor care „s-au ciocnit din întâmplare”? Bunăoară, faimosul cineast a reunit staruri precum Juliette Binoche și Jude Law și le-a transformat în avatarurile unor semnificanți. Eroul întrupat de solarul Jude Law lansează o profundă interogație: „Is it worse to steal somebody’s computer or is it worse to steal somebody’s heart/ E mai grav să furi computerul unei persoane sau inima sa?”. Nu e o simplă formulare (asemenea celor din algebră a > b sau b > a), ci caută resorturi mai adânci chiar din metaforicul titlu.

Cu profunzime, realizatorul aduce în prim-plan teme generale precum dragostea, singurătatea, integritatea și integrarea într-o lume traversată de mutații. Descoperim în Breaking and Entering că dragostea nu-i o „crimă ca oricare alta”. Un hoț este legătura dintre un tânăr om de afaceri de succes și o mamă care își crește singură copilul și care încearcă să facă față dramei emoționale prin care trece. O dramă conjugală se conjugă cu povestea unor imigranți din Londra. Așadar, un tânăr arhitect de succes din Londra (Jude Law) trebuie să se confrunte cu temerile și cu prejudecățile când biroul său este jefuit de un hoț cu origini musulmane. Arhitectul ajunge să aibă o nouă perspectivă asupra vieții?

Fermecătorul Jude Law îl întruchipează pe Will Francis, un arhitect care a reușit să se impună în branșă. Acesta conduce o afacere promițătoare (Green Effects) împreună cu prietenul său, Sandy (Martin Freeman). Zona în care ei își desfășoară activitatea este cartierul King’s Cross, o zonă a Londrei rău famată din pricina violenței și a sărăciei. Totuși, zona a început să se dezvolte, devenind ținta unui program major de „cosmetizare urbană”. Will este căsătorit de zece ani cu o blondă glacială, Liv (Robin Wright Penn), o femeie minunată, dar pe care o măcinau atât lipsa de comunicare dintre ea și soțul ei, cât și chinurile emoționale prin care trece fiica ei, adolescenta gimnastă Bea (Poppy Rogers). Viața acestui bărbat capătă o nouă turnură în momentul în care biroul lui și al lui Sandy este spart. Nu o dată, ci de două ori. Laptopul lui Will dispare, odată cu el dispărând și o bună parte din echipamentul IT al companiei.

Drept urmare, Will începe să-și petreacă serile prin zonă/ cartier, sperând să-l poată prinde pe hoţ în acțiune. Aparent previzibil, atacatorul dă (și) o a treia lovitură. În vreme  ce îl urmărește, Will ajunge într-o clădire de apartamente dărăpănate, unde reușește să dea peste tânărul care îi furase lucrurile. Descoperă că numele lui este Miro (Rafi Gavron), are 15 ani și era refugiat bosniac. Fără a dezvălui motivul prezenței sale acolo, Will face cunoștință cu mama băiatului, Amira (Juliette Binoche), o frumoasă musulmană pe care viața și războiul din țara ei au adus-o în Anglia, unde își câștigă existența din croitorie. Will o place și începe să îi dea de lucru (modificarea unor costume de haine). În scurt timp, între ei începe o relație amoroasă, care se dezvoltă în paralel cu relația pe care bărbatul o avea cu soția sa.

Parabola unei lumi plină de mutații devine zona King’s Cross, aflată în plină renovare. Urmărim în paralel scene conjugale derulate în luxoasele decoruri în care Will e nevoit să tempereze crizele unei adolescente cu forme de autism și melancoliile prelungite ale suedezei Liv. Ritmul e destul de greoi, dar farmecul actorilor din distribuție ameliorează efectul de lentoare apăsătoare. Din când în când, cadrele sunt pigmentate cu prezențe pitorești așa cum este și cea a prostituatei Oana (o româncă! – interpretată de Vera Farmiga), care îi umple timpul lui Will în perioada în care supraveghea zona dintr-un autoturism 4×4, suplinind intervenția poliției locale. Altfel, dialogurile sunt împănate cu metafore, de care Will uzează cel mai mult („I don’t even know how to be honest anymore. Maybe that’s why I like metaphors”). Îi explica rigidei sale soții că legătura exclusivistă a acesteia cu fiica sa devenise un fel de cerc, chiar o colivie din care el fusese exclus. Geometria, arta și metaforele sunt permanent conjugate în această peliculă.

Cele două femei din viața lui Will sunt precum două oglinzi care se reflectă reciproc: ambele sunt mamele unor adolescenți cu probleme, dar care aveau în comun sportul: Miro (Rafi Gavron), băiatul de 15 ani era un excelent cățărător, câtă vreme fata, Bea (Poppy Rogers), practica gimnastică de performanță. Femeile nu sunt antagonice doar prin aspectul fizic, Liv – blondă, Amira – brunetă, ci prin poziția socială (upper-class vs. working-class) și prin origine, Liv-suedeză, Amira – musulmană bosniacă (refugiată din Sarajevo). Will se găsește la intersecția acestor două „cercuri”. În acest triunghi amoros, întâmplarea devine arhitectul vieții.

Chiar dacă i se pot reproșa lungimea, sentimentalismul condescendent și stilistica rece, pelicula Breaking and Entering rămâne o veritabilă lecție despre generozitate, optimism și despre modul în care e bine să știi cum să încasezi loviturile vieții, de orice natură ar fi ele.

Regia: Anthony Minghella

Scenariul: Anthony Minghella

Imaginea: Benoît Delhomme

Montajul: Lisa Gunning

Muzica: Gabriel Yared

Distribuția:

Jude Law – Will Francis

Juliette Binoche – Amira Simić

Robin Wright Penn – Liv Ullmann

Rafi Gavron – Mirsad (Miro) Simić

Martin Freeman – Sandy Hoffman

Juliet Stevenson – Rosemary McCloud

Vera Farmiga – Oana

Durata: 120 min

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Dragostea nu-i “o crimă ca oricare alta” (Breaking and Entering)

Scris de pe mai 25, 2019 în Cinema, Educaţie, Iubire, Moravuri

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Condiţionalul negativ (sau puterea contrastului)

Iscoditori prin interogaţii, transformăm  în meteoriţi încercările de desluşire a fiinţei. Ne-am înconjurat de cer uzând de îndrăzneală, de aceea trebuie să avem curajul “căderii de la cer”.

Esenţa existenţei e legea contrastului, tensiunea disimetriei. Trăim într-o lume ale cărei însemne caracteristice sunt discontinuitatea şi frântura. De aceea e necesar să ai sentimentul că Dumnezeu te-a făcut aşa cum eşti: ca să mai poţi scoate ceva din tine.

Trăim căutând mereu taine şi reţete care să facă din existenţa noastră o victorie fără sfârşit. Câteodată, “lecţia de simţire” (în care identificăm valorile emoţionale) face să răsune pateticul: “Nu ne avem decât pe noi înşine!”.

În căutarea definirii omului – formulă ce vrea să cuprindă datele devenirii, desăvârşirii fiinţei cugetătoare -, s-au găsit posibile “însemne” ale omenescului. Condiţionalul indică o enumerare de putinţe necesare întru desăvârşire. Dar slăbiciunea negaţiei, puterea contrastului,  dă strălucire acestor condiţii necesare. Aşadar, condiţionalul negat (titlul “Anti-Dacă“) dă  strălucire, amplifică valoarea reală, ca o oglindă care-ntâi deformează o imagine şi-apoi indică forma ei iniţială, cu scopul de a potenţa frumuseţea reală.

În cazul descompunerii, al mlaştinii sociale, în care poziţiile sunt inversate: prostul îl repede pe cel deştept, individualismul este cultivat ca o floare rară. În atare condiţii, încrederea în sine şi răbdarea devin strălucitoare, adevărate pietre rare (preţioase). La fel, haosul spiritual, degringolada etică în care păcătosul, mincinosul, pizmaşul şi răufăcătorul îşi pun masca de sfinţi sau înţelepţi înalţă, de fapt, valorile reale: izbânda adevărului, a afecţiunii, a toleranţei şi a bunăvoinţei. Căci ele toate vor luci mai intens în faţa caricaturilor proprii, obţinute prin negare.

Simpla prezenţă a nădejdii deznădejduite în puterea visului către ideal calcă în picioare ipocrizia, laşitatea şi târâşul viermelui. Zborul către  ideal anulează disperarea, nu mai are nimic de-a face cu neantul şi zădărnicia. Viaţa trăită la orizontală, târâş, alimentată cu minciuni şi falsuri, pusă faţă-n faţă cu vericalitatea şi cu rezistenţa granitică, îi valorează acesteia de pe urmă străşnicia, îi dă lucirea şi duritatea diamantului. Impostura, servilismul ieftin, reale deformări ale generozităţii şi ale spiritului curat, capătă o lumină cadaverică ce poate fi oricând eclipsată de puterea adevărului şi a dreptăţii. Câteodată, infatuarea, slugărnicia şi ipocrizia se aliază în atingerea unui scop meschin şi reuşesc să păcălească arogându-şi, uneori,  merite (necuvenite). Dar toate “izbânzile” obţinute prin această “alianţă” sunt palide victorii, şubrede, gata oricând să fie dărâmate de forţa binelui, adevărului şi a dreptăţii.

Un ochi bine format poate sesiza necesitatea existenţei (şi) a răului sau a urâtului, tocmai pentru a spori frumuseţea binelui şi a frumosului – de aici, puterea contrastului.

Sigur că omul nu e numai o fiinţă care se naşte, mânâncă, doarme, se înmulţeşte şi moare, ca mai toate vieţuitoarele; omul nu e numai o fiinţă care, cu şiretenie ori cu brutalitate, călcând sau strivind pe alţii,  caută să-şi cucerească un loc la “ospăţul vieţii”. Omul este o fiinţă care, spre deosebire de celelalte vieţuitoare, năzuieşte să cuprindă o cât mai mare parte a lumii în care trăieşte, în oglinda conştiinţei cu care a fost hărăzit.

Temeiul reuşitei este credinţa în puterea speciei umane de a poseda simţul valorii. Cultivarea, printr-o gimnastică susţinută a sufletului şi a minţii, a valorilor reale ne poate vindeca de oroare – cea care ştirbeşte imaginea făpturii umane.

contraste

Articol publicat în revista WebCultura

 

Etichete: , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web