RSS

Arhive pe etichete: Machism

Capcanele seducției – The Beguiled

După ce o bună perioadă de vreme, Sofia Coppola a fost considerată o „fată super-talentată”,  iată că, la 46 de ani, a devenit o figură iconică a cinemaului american independent. Acest nou statut a fost reconfirmat și odată cu decernarea premiului pentru „Cea mai bună regie” (Festivalul de Film de la Cannes, 2017) pentru cel de-al șaptelea lungmetraj al său – The Beguiled. Acest film nu este doar un simplu remake (o re-lectură) după filmul realizat de Don Siegel în 1971, ci prezintă punctul de vedere (plin de acuitate) al femeilor care-au suportat restricții majore (în privința relațiilor sexuale) și, apoi, au descoperit ce înseamnă „dorința”. Pentru acest nou thriller pasionant, cineasta a beneficiat de aportul unei distribuții care le reunește pe Nicole Kidman, Kirsten Dunst, Elle Fanning, dar și pe fermecătorul Colin Farrell. Cadrul general prezintă viața dintr-un pension populat doar cu tinere fete, din statul Virginia, în 1864.

The Beguiled 1

Izolate de restul lumii, din cauza războiului, tinerele sudiste, coordonate de Miss Martha Farnsworth, găsesc în apropierea căminului un militar rănit. Cineasta și-a reunit artistele ca într-o minicolonie de vacanță și a conturat, astfel, un cadru aproape translucid străpuns de un subiect tabu (refulările de natură sexuală). În plin război de secesiune în America, în acel institut condus de o femeie glacială (Nicole Kidman) își găsește adăpost un soldatul rănit. Bărbatul (Colin Farrell) devine obiectul dorințelor unui grup de tinere. Dacă în filmul lui Don Siegel (ecranizare a romanului The Beguiled de Thomas Cullinan) se insista asupra eroilor, de această dată, atenția se concentrează pe universul feminin. Kirsten Dunst și Elle Fanning își dispută întâietatea în fața autorității reprezentate de Miss Martha Farnsworth (Nicole Kidman). Așadar, realizatoarea celebrelor Virgin Suicides (1999) și Marie-Antoinette (2006) continuă să exploreze fațetele universului feminin într-un elegant western cu accente carnal-senzuale.

The Beguiled 2

Fără mari surprize, cineasta realizează un portret lipsit de stereotipiile de care ne izbisem în filmul lui Siegel. Preocupată mai mult de imaginea purității pândite de pericol decât de paginile de război, pelicula actuală aduce în prim-plan imaginea (metaforică) a unui așezământ de-un alb imaculat pierdut în mijlocul naturii luxuriante, iar, undeva în spate, răzbat ecourile ultimelor lupte din războiul de secesiune (poate de aceea a eliminat un personaj de culoare existent atât în roman, cât și în filmul lui Siegel). În acest context, regizoarea ilustrează iruperea dorinței sexual și corupția din acel univers puritan (o versiune „în costume” pentru The Neon Demon). Întreaga atmosferă e încărcată de tensiuni sexuale și de rivalități până la exacerbare, când totul explodează

Găsit de o tânără fată din pension, caporalul McBurney se trezește subiectul tuturor dorințelor/fantasmelor domnițelor din cămin. Faptul că era yankeu sau dezertor nu mai conta în ochii acelor făpturi devorate de frustrări. Ca o consecință a izolării (fizice și psihologice) inerente din acea instituție, tinerele fete și femei abandonează brusc virtutea abordând jocul seducției. Bineînțeles, soldatul nu refuză acest joc. Pentru a ilustra și mai clar lupta interioară, regizoarea suprapune peisajelor luxuriante volute fumurii din orizont. Această poezie a naturii viciate, contaminate, corespunde luptei împotriva pudibonderiei. Picturale, dar fără să alunece în excesul contemplativ, nimburile conferă o atmosferă enigmatică. Aici, erotismul se ascunde după corsete și după falsa pudoare.

The Beguiled

Caporalul lubric devine victima unor femei în stare să facă escrocherii sub masca inocenței? Sofia Coppola oferă o perspectivă mai afectuoasă eroilor săi din acest „gineceu de tip victorian” și nu se lansează în clasificări maniheiste, conferă amploare echivocului. Odată ce măștile cad   și bunelor maniere sunt date deoparte, bărbatul își dezvăluie adevărata sa față – misoginia.

Colin Farrell, obișnuit deja cu astfel de partituri, dă măsura talentului său interpretativ și nu pică în excese (mai ales că a avut de-a face cu o regizoare). Elle Fanning excelează (și aici) în postura de pudibondă. În fapt, este un permanent joc „de-a șoarecele și pisica” în care „prada” nu este ceea ce ne putem imagina la prima vedere. Departe de senzualitatea explicită, abordată în seria Big Little Lies, Nicole Kidman în rolul directoarei este o femeie puternică, ce degajă un fel de autoritate ambiguă, iar privirile ei incită. Chiar dacă legea plăcerii este crudă pentru aceste fete, raportul de forță le rămâne favorabil în noua versiune cinematografică. Sofia Coppola prezintă niște eroine care îndură multe și devin solidare, fără să frizeze feminismul. Personajele de pe ecran sunt niște femei private de plăcere, dar puternice.

The Beguiled 4

The Beguiled îmbină, cu abilitate, frumusețea cu zonele sumbre (ale pulsiunilor intime) asortând dulceața și cruzimea într-o stranie armonie din care se degajă atât parfumul dorinței, cât și izul morții; eleganța e dublată de suflul coroziv.  Încă o dată, Sofia Coppola își confirmă măiestria de portretistă (pentru grupuri de femei) prin acest veritabil studiu al moravurilor în care chipuri angelice (ale impecabilelor actrițe de pe ecran) seduc și prind în capcană privitorul.

The Beguiled 5

Regia: Sofia Coppola

Scenariul: Sofia Coppola (după romanul A Painted Devil de Thomas P. Cullinan )

Imagine: Philippe Le Sourd

Decoruri: Anne Ross

Costume: Stacey Battat

Montajul : Sarah Flack

Muzica : Phoenix

Distribuția: Colin Farrell  – Caporal John McBurney

Nicole Kidman – Miss Martha Farnsworth

Kirsten Dunst  – Edwina Morrow

Elle Fanning – Alicia

Angourie Rice – Jane

Oona Laurence – Amy

Emma Howard – Emily

Addison Riecke  – Marie

Durata: 1h 33min.

Premii, festivaluri, nominalizări:

Festivalul Internațional de Film, Cannes, 2017: Premiul Palme d’Or – nominalizată: Sofia Coppola ; Cea mai bună Regie – Câștigător: Sofia Coppola.

International Online Cinema Awards (INOCA), 2017- Câștigător: Sofia Coppola

Articol publicat în revista Catchy

 

Etichete: , , ,

Adio, dar rămân cu tine în versiune a la Mexicana – You’re Killing Me Susana/Me estás matando, Susana

Regizat de Roberto Sneider (Tear This Heart Out) și adaptat tot de Sneider dimpreună cu Luis Cámara, după romanul Deserted Cities de José Agustín, filmul You’re Killing Me Susana/ Me estás matando, Susana stârnește interesul tuturor celor păliți de amintirea vreunei despărțiri de natură amoroasă. Farmecul și telegenia actorilor  Gael García Bernal și Verónica Echegui transformă provocarea cineastului într-o suită de momente pline de haz, dar și de reflecție.

Eligio (Gael García Bernal) este un actor amuzant, charismatic care se trezește singur într-o zi și își dă seama că soția lui, Susana (Verónica Echegui), l-a părăsit fără niciun cuvânt. O caută pretutindeni, încercând să-i înțeleagă motivul, dar certitudinea lui că lucrurile erau minunate  între ei este șubrezită pe măsură că vorbește cu oamenii care ar putea ști unde se află iubita care l-a părăsit. După câteva luni, înfocatul actoraș mexican află că Susana e la seminarul unui scriitor din Iowa. Eligio își vinde mașina și pleacă după ea pentru a face tot ce poate ca femeia iubită să revină la el. Din momentul în care ajunge în orașul din Midwest, Eligio nu se simte deloc în elementul lui.

Situația se înrăutățește când descoperă că Susana are o relație cu lunganul polonez, poetul Slawomir (Björn Hlynur Haraldsson). Graba cu care scundul, dar simpaticul actor părăsește însoritul Mexico City pentru a poposi neanunțat/neinvitat în recea Universitate din Iowa ne pune pe gânduri: “Se simțea, cumva, vinovat ?”. Oricare ar fi răspunsul, modul de-a acționa îl recomandă mai mult spre zona băieților decât cea a bărbaților (toate giumbușlucurile însoțite de turuiala hispanică suplinesc din plin absența unor centimentri din statură și fac mai suportabilă lipsa de maturitate a personajului). Instalarea în căminul Universității americane devine un adevărat tur de forță și provoacă chicoteli – se camuflează cu frunze arămii în curte pentru a evita plata celor 85 de dolari, echivalentul cursei de la aeroport, flirtează cu americanca blondă de la recepție și profită de înduioșarea acesteia.

“Mic la stat, dar mare la sfat”, Eligio dă cu nasul și de uriașul poet slav, devenit între timp, amantul nevestei sale; construită tot pe contrastul de calitate (diferențe mari de înățime) așa-zisa răfuială devine o sursă de amuzament. Abundent pigmentate cu spaniolă, dialogurile lasă să      se întrevadă adevărata natură ardentă a relației dintre Eligio și Susana. Cu siguranță, Eligio- “Macho Man” nu se-ncadrase la standardele soțului perfect, dar îndârjirea și încăpățânarea copilărească de a o recuceri pe Susana îi sporesc și mai mult farmecul.

Concepută în maniera filmelor indie, care prezintă viața artiștilor într-o lumină naturală, “nefardată”, pelicula cu rezonanță de hit country reprezintă sondare, dialog şi meditaţii bogate. Filmul se vrea onest, lipsit de artificii și prezintă viața în complexitatea sa, deși pare o banală comedie romantică a la Mexicana. Cineastul se joacă frecvent cu limbajul, elaborând o simpatică dantelărie de voci şi puncte de vedere în încercarea de a portretiza neliniştile protagoniştilor. Nu mai poţi modifica nimic – este vorba, practic, de puterea de a accepta un dat. Deşi Eligio se consideră, mai în glumă mai în serios, un ratat, nu se resemnează cu acest gând (participa la castinguri, conștient fiind că șansele sale erau reduse, se autopersiflează în prezența amicilor, la “o băută”). Cu toate acestea, imaginile surprinse în apartamentul modest, dar șic, în care meditează printre cărți sau reviste îl recomandă profund… disimulat.

Contrazicând stereotipul macho, firavul Eligio răstoarnă prejudecățile prin abilităţile  sale de a se descurca prin viaţă. În discuțiile amicale, din timpul periplului de la Iowa, se simte tușa sociologică din discursul realizatorului; la acel workshop fuseseră invitați să prezinte, în culorile cele mai vii SUA, doar scriitori din America Latină, Asia și Europa de Est (un discurs destul de inofensiv în plină eră Trump). Roberto Sneider surprinde experiența culturală, dar, mai ales, hotărârea și dorința unei femei de a-și depăși condiția. După ce câștigă premiul de la acel workshop literar, Susana pleacă la New York. Deșertul sentimental se instalează, iar cei doi soți pornesc pe căi diferite. În final,  îi regăsim în același boem apartament din Mexico City oferind concluzia celor 100 de minute dulci-amărui.

Derutanta pistă de “happy-go-lucky actor” e de fapt linia tradițională a bărbaților din această zonă – pare că trăieşte continuu pierdut în “râuri metafizice”dar, mai degrabă, e măcinat de gânduri (dublul standard: fidelitatea în cuplu sau față de sine) care depăşesc realitatea concretă.  Pendulând între comedie și dramă, acest road-movie picant răstoarnă prejudecăți și demantelează mentalități (machism, patriarhat latino, xenofobie). Imaginea comică, de veritabil “escroc sentimental” a lui Gael García Bernal, senzualitatea elegant-focoasă a hispanicei Verónica Echegui, peisajele hibernale și coloana sonoră vibrantă reprezintă valorile adăugate ale unui film care deraiază de pe șina comună a comediilor romantice. You’re Killing Me Susana/Me estás matando, Susana invită la onestitate în intimitate.

You’re Killing Me Susana

Regia: Roberto Sneider
Scenariul: Roberto Sneider și Luis Cámara, adaptare după romanul Deserted Cities de José Agustín
Imaginea: Antonio Calvache
Montajul: Aleshka Ferrero
Muzica: Victor Hernandez Stumpfhauser
Distribuția:
Gael García Bernal – Eligio
Verónica Echegui – Susana
Ashley Hinshaw – Irene
Jadyn Wong – Altagracia
Björn Hlynur Haraldsson – Slawomir
Adam Hurtig – Bryan
Durata: 100 min

Articol publicat în revista WebCultura

 

 
Comentarii închise la Adio, dar rămân cu tine în versiune a la Mexicana – You’re Killing Me Susana/Me estás matando, Susana

Scris de pe iulie 13, 2018 în Cinema, Cultură, Film, Filme indie (independente), Morală, Moravuri

 

Etichete: , , , , ,

Cheers, Kate Moss! – Absolutely Fabulous: The Movie

Dialoguri efervescente, comic de situație din belșug și o complicitate feminină legendară: cel mai „trashy ”duo britanic a trecut cu brio și pariul/testul marelui ecran. Absolutely Fabulous:The Movie devine un savuros festival urban, în care orice bagatelă capătă proporții uriașe. Deși nu are pretenția de a fi sinonimă cu divertismentul „british”, precum renumita serie Beans, destinată familiilor și copiilor, are publicul său fidel.

După ce, timp de cinci sezoane, la BBC, a ținut în priză audiența, duetul – Eddy și Patsy – virează spre marele ecran într-un lungmetraj realizat de Mandie Fletcher. Adaptarea cinematografică a seriei britanice -„cult”, din anii ‘90, este un bun prilej de încântare pentru fanii celebrelor Eddie și Patsy. O concentrare maximă de gaguri speră să devină un merituos „best of”.

Absolutely Fabulous 1

Până aici, nimic nou sub soare, doar smogul londonez planează leneș… Seratele mondene se țin lanț, iar micul dejun de după are mereu gustul injecțiilor cu silicon. Așadar, „the international PR guru” Edina Monsoon (Jennifer Saunders) și „sex-crazed magazine editor” Patsy Stone (Joanna Lumley) duc, în continuare, o viață fascinantă: fac cumpărături, consumă băuturi alcoolice și merg în cele mai tari cluburi din Londra. Întorsăturile le dau serios de furcă celor două cincantenare. Rotofeia brună (Jennifer Saunders) e alcoolică, bulimică, cumpărătoare compulsivă, excesivă în tot, mamă a unei adolescente (devenită deja fată bătrână) ochelariste (Julia Sawalha), obișnuită să rămână în acea postură reprimantă de părinte/copil. Cealaltă, Patsy e un fost manechin, blond platinată, cu buze scăldate de carmin și își menține versatilitatea (pozând chiar și în travestit; fizicul îi permite). Acest duet care bea doar Bollinger (niciodată mai devreme de amiază) își permitea cam tot ce se poate, mai puțin… bunul gust.

Absolutely Fabulous 2

Dacă înainte beau șampania precum laptele de la micul dejun, acum, agenda cu adrese se subțiază, în vreme ce nici cardurile nu mai pot ține pasul cu fabulosul „tren al vieții” al celor două etern-adolescente. Prin urmare, se decid să și-o apropie mai mult pe Kate Moss și să se ocupe de relațiile publice ale top-modelului. Întrevederea virează spre dramă atunci când, în  mod accidental, Eddy o trântește în Tamisa pe celebra Kate. Acuzată că ar fi „asasinat una dintre «perlele Coroanei britanice»”, se refugiază nicăieri altundeva decât pe Coasta de Azur, însoțită, evident, de Patsy. Cele două fug, fără niciun ban, pe Riviera franceză și ticluiesc un plan pentru a se ascunde definitiv în acest cuib al milionarilor și să trăiască o viață de lux.

Absolutely Fabulous 3

Absolutely Fabulous devine o piedică în calea politeții britanice deoarece lungmetrajul demontează, până în pragul absurdului, viața celor două suflete-pereche. Spiritul le-a rămas neatins, iar personajele își continuă frenetica lor cursă adolescentină, abuzând de șampanie și refuzând cu încăpățânare să îmbătrînească, precum virulentul Peter Pan. Actrițele sunt într-o formă bună și se re-găsesc la o mare distanță de ceea ce numim (generic) „calmul englezesc”. Înconjurate  de „guests” precum Kelly Hopen (Brienne de Tarth din seria Game of Thrones), Jerry Hall, Joan Collins, sau de celebrii creatori de modă, Stella McCartney și Jean Paul Gaultier, cele două complice ne livrează un show fidel spiritului seriei eponime. Absolut fabulos!

Absolutely Fabulous 4

În cursa contra cronometru, din sudul Franței, panicate peste măsură, caută de zor bărbați bogați pentru a le scoate din belele. Ritmul frenetic le poartă printre cele mai exotice apariții din lumea luxoasă. Într-o vreme în care puritanismul revine în forță, ne amuzăm de etalarea fără complexe a celor două eroine libertine. Trebuie, însă, un fin „connaisseur” al tribulațiilor ego-narcisiste (ale celor două dive mondene/Ab Fab) pentru a le evalua la justa lor valoare, altfel ar putea pica în ridicol. Dacă în unele dintre episoadele din serialul de televiziune, ritmul mai scădea (și din pricina unor excese ale personajelor secundare, adesea „too much”) lungmetrajul evită astfel de tempouri, părând, mai de grabă, un episod în versiunea XXL.

Absolutely Fabulous 5

În versiunea pentru marele ecran, scenariul scris de par Saunders (Edina) se bazează pe spumoasele dialoguri autoreferențiale dintre cele două „guru” ale lumii mondene, depășite, într-o Londră ale cărei recente referințe au devenit Jean-Paul Gautier, Madonna, Lulu și veche „madame Trump”, Ivana. Acest film devine o acidă parodie a lumii excentrice și superficiale din modă/„haute-couture”. Ca și în serial, aparițiile recurente ale unor staruri precum Lulu, Joan Collins și Emma Bunton (din formația Spice Girls) stârnesc zâmbete. De această dată, în rolurile secundare, se ivesc și „cameleoni” contemporani: actori „gay-friendly” precum Rebel Wilson sau Chris Colfer (cunoscut din seria Glee). Succesiunea de catastrofe-hilare prin care trec eroinele este o analiză a universului sclipicios, care se dovedeşte a fi mai „competitiv” decât Jocurile Olimpice. Evident, pivotul firului narativ al întregului film, rămâne Kate Moss, cea care face legătura dintre mai toate generațiile. Că doar presupusa ei moarte accidentală („știre”preluată și gonflată de mass-media) a dat startul într-o frenetică cursă, dar cu o notă specială, un soi de sensibilitate care o salvează de caricatural, printre cardurile Visa aurite, sperând să se ajungă astfel la porțile Paradisului.

Desigur, pentru cei neinițiați, interesul ar putea fi limitat, dar cu puțin efort, se pot desluși subtilitățile unei comedii caustice, în care femeile nu reprezintă doar un decor vivant. Ab Fab e un concept caricatural care poate isca unele confuzii (inclusiv de gen), iar această inversiune voită ia în zeflemea codurile și rolurile sociale de mult stabilite (bărbat-femeie). Cum ar spune Patsy: „What the F…, darling!” indicând oglinda rolurilor și genurilor inversate, oferind o reușită caricatură a machismului. Genericul seriei originale a fost reinterpretat cu clasă și tușa necesară de „glam” inspirata și talentata Kylie Minogue. Așadar, printre excese pigmentate cu sex, drog și botox, asumate „politically incorrect”, fetele din Absolutely Fabulous/Ab Fab nu prezintă nici urmă de riduri și lasă pensionarele să suspine.

Regia: Mandie Fletcher
Scenariul: Jennifer Saunders
Producători: Damina Jones și Jon Plowman
Imaginea:  Chris Goodger
Montajul: Anthony Boys și Gavin Buckley
Muzica: Jake Monaco

Distribuția:
Jennifer Saunders – Edina/ „Eddy” Monsoon
Joanna Lumley –  Patsy Stone
Julia Sawalha – Saffron/„ Saffy” Monsoon
June Whitfield – Mama
Jane Horrocks –  Bubble
Chris Colfer –  Christopher

Durata: 91 min

Premii, festivaluri, nominalizări:

Diversity in Media Awards, 2017: Nominalizare pentru „Movie of the Year

Articol publicat în revista Catchy

 

Etichete: , , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web