RSS

Arhive pe etichete: Marea Britanie

Cinderella în Ținutul Guernsey – The Guernsey Literary And Potato Peel Pie Society

Mădălina DumitracheEclecticul realizator al celebrei comedii romantice Four Weddings and a Funeral propune o adaptare fidelă, dar – pe alocuri, edulcorată – a unui roman scris de Mary Ann Shaffer și nepoata sa, Annie Barrows: The Guernsey Literary And Potato Peel Pie Society. Pelicula păstrează atât titlul, cât și verva romanului care abordează subiecte grave; o epopee postbelică, dulce-amăruie, despre trădare, chestiuni literare, brave tinere și iubiri, totul într-un decor marin, în mod voit supraîncărcat. Așadar, în Londra anului 1946, Juliet Ashton, o tânără scriitoare – aflată într-o pană de inspirație – primește o misterioasă scrisoare de la „Clubul Literar” din Guernsey (creat în timpul ocupației naziste pentru a abate atenția de la adevăratele intenții ale unei grupări de rezistență). Incitată, dornică să afle mai mult, Juliet se hotărăște să plece pe insulă pentru a-i întâlni pe enigmaticii membri ai „Cercului de literatură”. Dawsey Adams, șarmantul fermier  – autorul acelei epistole -, împreună cu ceilalți localnici îi vor schimba cursul vieții. Corespondența dintre juna scriitoare și fermierul aflat în căutare de sfaturi literare va fi deplin fructificată. Așa s-ar rezuma datele unei duioase melodrame realizate după bestsellerul american. Tânăra scriitoare va scrie o carte despre experiența locuitorilor insulei Guernsey din timpul războiului. Prin urmare, rezultatul va fi o neașteptată legătură durabilă între ea și localnici.

1 - The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society

Pelicula se deschide cu un magnific cer în cadru, înțesat de stele, vopsit în maniera unui tavan de teatru, iar camera de filmare însoțește lent umbrele chinezești care se strecoară pe o porțiune de drum de coastă. Deodată, drumul călătorilor, care se întorceau de la o cină veselă, este barat, pe neașteptate, de apariția unor temuți naziști. Brusc, intrăm în contact cu misteriosul „Club Literar” din Guernsey, creat ad-hoc de temerara Elizabeth. Imaginea se-agită în mod brutal când ocupanții germane le cer regruparea, bănuind că în spatele acestora se ascundea o mișcare de rezistență. Spectatorii au fost preveniți.

2 - The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society

Noul film al lui Mike Newell, mai puțin cunoscut pentru sobrietate, adaptează parti-pris-urile unei excesive stilizări, à l’anglaise, în folosul istoriei mai degrabă romanțioase decât siropoase. Întreaga Europă fusese devastată de ravagiile războiului, iar Londra fusese aproape demolată; cu toate acestea, în primele secvențe ne e prezentată fermecătoarea și eleganta scriitoare, Juliet Ashton, într-o Anglie din care părea că nu lipsește nimic. Războiul pare destul de îndepărtat de acei oameni zâmbitori care o înconjoară pe Juliet. Abia realizase o biografie a celebrei Anne Brontë (ce-i drept, într-un modest tiraj), iar lipsa de inspirație o lăsa fără venituri. După ce primește misterioasa epistolă, înzestrata autoare se-ndreaptă către uimitoarea insulă, în căutarea unei curajoase femei dispărute în timpul anilor de ocupație. „Clubul de Lectură” reprezenta speranța acelor locuitori. Așteptau cu nerăbdare apariția romanelor, eseurilor și poeziilor pentru  a pune între paranteze o existență năpădită de foamete, griji și frica față de ocupanți.

3 - The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society

Romanul, epistolar în esență, a captivat cititorii prin fantezie; elogiul lecturii aduce o undă luminoasă între paginile sumbre din acea insulă anglo-normandă. Împreună cu Jersey, Insulele Canalului au fost singurele teritorii britanice ocupate, între 1 iulie 1940 și 9 mai 1945, de Germania nazistă, în timpul celui de al doilea Război Mondial. Înainte de ocuparea acestora, un mare număr de copii au fost trimiși în Anglia, iar germanii au făcut deportări ale locuitorilor în lagărele din sudul Germaniei. Fanii bestsellerului vor regăsi toate ingredientele în această ecranizare care-a transpus cu eficiență tonalitățile autumnale, destul de bine pudrate, dar a și adus un strop de sirop (necesar). Regăsim, în adaptarea acestei cărți, și romanța dintre două persoane din clase sociale diferite (o scriitoare și un fermier), decorul de epocă (Marea Britanie, Londra postbelică și insula anglo-normandă Guernsey, flashbackurile istorice (ocuparea insulei de naziști), secrete dramatice relevate rând pe rând, situații comice, roluri secundare făcute să devină atașante chiar și în situațiile tensionate (li se citește tonul pe chipuri) și alte accesorii care s-ar potrivi de minune unei comedii romantice (un „cel mai bun prieten” gay). Rapelul se face de-ndată, fiindcă realizatorul nu e nimeni altul decât Mike Newell (Four Weddings and a Funeral). Ca și în cazul amintitei producții, cineastul mizează pe capacitatea interpreților din distribuție de a găsi tonurile indicate de el pentru personajele din ecranizare.

4 - The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society

Având în vedere materialul romanesc generos, am putea spune că rețeta nu funcționează chiar la parametrii optimi, ci lasă impresia de ușoară „complezență”. Eroina, o tânără marcată de bombardamentele lansate asupra Londrei, nu se poate adapta la viața citadină prea rapid reconstruită și pare că vrea să scape de angajamentul de mariaj (față de un ofițer american bogat și posesiv). În acest punct se află atunci când începe corespondența cu tânărul fermier care găsise adresa ei într-o carte pe care o deținuse. Hotărârea ei, fără nicio ezitare, de a descoperi farmecul pitoresc al unui „Club Literar” devine puțin rocambolescă.

The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society

Ultima imagine din film, în care frumoasa londoneză apare într-un gros-plan, incită imaginația spectatorului, dar și indulgența. Am putea spune că, după două ore de vizionare, am asistat la un fel de „Cinderella în Ținutul Guernsey”, mai ales că Lily James întrupează (și aici) frumusețea naturală și amabilitatea cuceritoare; cam după fiecare secvență, ne bucură privirile etalând câte-o nouă rochie. Printre acei țărani cultivați și imaginile bucolice, spectatorul se lasă purtat de torentul de melancolie și poezie pe care o degajă interpreții. Cu toate că nu excelează în inventivitate, The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society are meritul de a deștepta gustul pentru parfumul filmelor old-fashion, din perioada 1940-1950, plăcerea de a citi în tainice grădini, de a scrie și de nu uita că șarmul poate fi găsit și acolo unde nu te-ai fi așteptat.

Regia: Mike Newell

Scenariul: Don Roos, Kevin Hood, Thomas Bezucha după romanul The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society de Mary Ann Shaffer și Annie Barrows

Imaginea: Zac Nicholson

Decorurile: James Merifield

Costumele: Charlotte Walter

Sunetul: Alistair Crocker

Montajul: Paul Tothill

Muzica: Alexandra Harwood

Distribuția:

Lily James  – Juliet Ashton

Michiel Huisman – Dawsey Adams

Glen Powell – Mark Reynolds

Jessica Brown Findlay – Elizabeth McKenna

Katherine Parkinson – Isola Pribby

Matthew Goode – Sidney Stark

Tom Courtenay – Eben Ramsey

Penelope Wilton – Amelia Maugery

Durata: 123 min

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Cinderella în Ținutul Guernsey – The Guernsey Literary And Potato Peel Pie Society

Scris de pe iunie 9, 2020 în Cinema, Feminin, Film, Iubire, Lectură, Moravuri

 

Etichete: , , , , , ,

Salvați zânele verzi! – Dare To Be Wild

E plăcut să visezi, iar dacă visul se-mplinește înseamnă că te-ai întâlnit cu fericirea. Ca un frumos vis apare și filmul Dare To Be Wild. Când omenirea are mari probleme cu mediul înconjurător (încălzirea globală, poluarea, infestarea apei potabile ș.a.m.d.), cinemaul britanic pune la dispoziție soluții. Iată că a existat o poveste reală, ivită dintr-o zonă de nișă/horticultura, care să hrănească imaginația și să pună în mișcare o întreagă echipă de cineaști pentru a lansa filmul-mesaj: Dare To Be Wild. În 2002, Mary Reynolds (la doar 27 de ani) a devenit celebră fiind prima femeie britanică care-a reușit să obțină Medalia de Aur la renumita competiție „Chelsea Flower Show” datorită sanctuarului celtic proiectat și construit de echipa sa. Dorința  ei fusese aceea de-a aduce în atenția tuturor frumusețea și autenticitatea, așa cum se regăsesc în acele „countryside” pierdute de marile aglomerări urbane. Tânăra arhitectă a dedicat mult timp și multă energie simplității naturale contrapuse formalismului plat din grădinile urbane. Vivienne DeCourcy a ales această poveste adevărată ca punct de pornire în demersul său cinematografic: de-a rescrie istoria unui triumf răsunător împotriva convenționalismului și-al blazării.

Dare To Be Wild 1

Dare To Be Wild este genul de film biografic inspirațional, care introduce cu bună știință fantezia în planul realității și invită privitorul să îndrăznească mai mult și să tindă spre aspirații mai înalte. Privitorul face cunoștință, de la primele cadre ale filmului, cu micuța Mary, o fetiță înconjurată de zâne și druizi. Cronologia este necesară pentru a pătrunde mai bine sensul viitoarei sale profesii – horticultura: designer de peisaje. Copila de odinioară – Mary Reynolds (Emma Greenwell, cunoscută mai ales din pelicula Love and Friendship) – a fost crescută de tatăl ei (Don Wycherley) cu dragostea pentru habitatul natural, așa cum făceau vechii celți și a învățat-o să-și cultive spiritul de aventură/cunoaștere. Păstrându-și datele inițiale, Mary desenează grădini magice într-un tainic album, apoi ajunge să lucreze alături de Charlotte Heavey (Christine Marzano), în calitate de „garden designer to the rich and fabulous”. Șireata Charlotte  profită  din plin de talentul nativ al inocentei Mary și preia, fără jenă, multe elemente proiectate de aceasta. Cea mai bună prietenă – Eve (Lorna Quinn) – o avertizase deja pe naiva irlandeză: „Make sure you’re not ripped off”, dar fără efect. Trădată (în idealuri și proiecte) în lumea dură a societății din Dublin, perspectivele erau sumbre, dar Mary are o idee care poate schimba lumea.

Dare To Be Wild 2

Pentru a-și vedea visul împlinit are – însă – nevoie de multe lire sterline (£250,000 – înscrierea la concurs necesita garanția unor sponsori). Așa cum îi șade bine unei comedii romantice (ce-i drept, ivite, dintr-o poveste adevărată), se găsește și resursa financiară prin bunăvoința unor „zâne”. Frumușica Emma Greenwell a fost alegerea perfectă pentru idealista Mary, ilustrând cu mult farmec parcursul anevoios al tinerei artiste, pornite pe demolat idei preconcepute și pe injectat sălbăticie într-un domeniu anchilozat. Rămasă fără „job”, Mary se vede nevoită să intre în competiție cu rivalii/competitorii snobi de la concursul anual„Chelsea Flower Show ”; solicită ajutor colectivității hippie („Green Angels”). Aici, printre veselii și colorații botaniști, îl întâlnește pe expertul Christy Collard (Tom Hughes), care – inițial – i se împotrivește. Chipeșul activist pare mai interesat de reîmpădurirea ținuturilor deșertice din Africa decât de aranjamentele florale din Regatul Unit. Aprigă, în stare să dărâme și munții, Mary – pentru a-l convinge pe Christy să-i acorde ajutorul în planul său – călătorește până în Etiopia. După nenumărate „ups and downs”, Mary se regăsește pe sine mai puternică și gata să o înfrîngă pe „Cruella de Dahlia”, aspirând să devină cea mai importantă decoratoare în materie de horticultură.

Dare To Be Wild 3

Filmările efectuate de Cathal Watters și costumele realizate de Consolata Boyle confirmă imaginea de catalog Vogue a peliculei, astfel continentul negru devine o minunată oază încărcată de culoare și viață, printre orhidee și bisericuțe pitulate printre stânci, à la Out of Africa. Această buclă scenaristică nu a avut ca scop doar filonul romanțios (sudarea legăturii amoroase dintre tineri), ci promovarea ideii de conservare a mediului natural și de irigare a zonelor deșertice, de luptă împotriva încălzirii globale. Bazându-se pe distribuţie, costume și imagine, filmul poate părea un potpuriu de Nu-mă-uita, cu flashback-uri siropoase, cu multe clişee. Scenarista-regizoare – Vivienne Decourcy – a optat pentru o astfel de versiune, conștientă fiind de importanța mesajului și de profunzimea ideii de fond (ecologistă). În acest buchet de clișee din comediile romantice, nu se fac simțite ornamentele roz, fiindcă viorile celților domolesc și cele mai aspre spirite. Strania combinație dintre peisagistică și amor conferă o tonalitate aparte acestei romanțe boho-eco, iar legătura pare de-a dreptul organică. Mesajul central este evident: conservarea mediului natural și păstrarea purității, iar bombardamentul coloristic de pe ecran îl fac și mai ușor de acceptat. Dare To Be Wild poate fi un antidot pentru cinismul care ne copleşeşte în comediile (mai ales americane) actuale, încercând astfel să întărească ideea că dragostea nu a dispărut definitiv, iar natura trebuie conservată/salvată atât cât încă se mai poate.

Dare To Be Wild 4

Regia: Vivienne De Courcy

Scenariul: Vivienne De Courcy

Imaginea: Cathal Watters

Montajul: Nick Emerson

Costumele: Consolata Boyle

Muzica: Colm Mac Con, Iomaire

Efecte speciale: Niall Campion

Dare To Be Wild 0
Distributia:

Emma Greenwell – Mary Reynolds

Tom Hughes – Christy Collard

Alex Macqueen – Nigel Hogg

Janie Dee – Marigold

Christine Marzano – Charlotte ‘Shah’ Heavey

Lorna Quinn  – Eve

Alaa Safi – Imad

Michael Hough – Peter

Durata: 100 min.

 

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Salvați zânele verzi! – Dare To Be Wild

Scris de pe iunie 7, 2018 în Cinema, Film, Filme de dragoste, Iubire

 

Etichete: , , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web