RSS

Arhive pe etichete: Model

Dacă Bridget Jones ar fi lucrat la Cosmetică – I Feel Pretty

Când auzi refrenul I Feel Pretty, te gândești cel mai adesea, la chipul frumos, de păpușă, și la trupul mlădios al actriței Natalie Wood, care o întrupa pe Maria în filmul muzical West Side Story. Mizând pe bogăția de sensuri a simplei afirmații de acum multe decenii, realizatorii Abby Kohn și Marc Silverstein aduc în prim-plan tematica frumuseții în condițiile lumii actuale.

Tirania frumuseţii este la fel de urâtă ca şi tirania complexelor. Politica frumuseţii este, probabil, aspectul cel mai interesant care pune în discuţie modelele actuale ale esteticii în sensul larg al noțiunii. Aceasta descoperă uzura vampei şi apariţia top-modelului – noul simulacru de „păpuşă sexuală dezinvoltă” – care eclipsează depășita femeie fatală /femme fatale. Producătorii de comedii romantice au livrat (mai ales în anii ’90) numeroase pelicule care să demonteze mitul perfecțiunii, acel  model de perfecţiune pe care nici chiar manechinele de profesie nu-l reprezintă în viaţa cotidiană.

Așadar, comedia I Feel Pretty (2018) se înscrie în lunga serie de producții de divertisment, care pledează pentru armonie și pentru acceptarea de sine, cu tot pachetul de „imperfecțiuni” fizice. Desigur, ideea nu e originală, dar mesajul rămâne actual într-o perioadă în care nu poți apăsa butonul niciunui dispozitiv fără să fii invadat de chipuri și trupuri ce par a fi… perfecte. Totul e să ajungi la acel teribil «self-confidence»! Astăzi, mai abitir ca oricând, criteriile de frumusețe sunt impuse de echipele de marketing al diverselor companii de produse și sunt acompaniate de acel «body shaming», servit prin intermediul internetului. Există și o întreagă literatură de specialitate care sufocă rafturile librăriilor, dacă există interes pentru această zonă (dezvoltare personală). Realizatorii au mizat pe o distribuție care le reunește pe Amy Schumer, Michelle Williams, Emily Ratajkowski, Rory Scovel, Aidy Bryant, Busy Philipps, Tom Hopper, Naomi Campbell și Lauren Hutton, umor și multă înțelegere.

Bine, închidem ochii în fața unui scenariu previzibil (o tinerică nesigură pe sine, à la Bridget Jones, suferă un accident în urma căruia își schimbă atitudinea față de ea însăși) și de-a dreptul caraghios, dacă nu ar susține o idee care adesea duce la izolarea multor tinere («fat shaming») și acceptăm bunele intenții ale mesajului. Iar dacă actrița din rolul principal e simpatica Amy Schumer, șansele de reușită sunt mari. Așadar, blondina Renee Bennett nu stă deloc bine la capitolul stimă de sine, e singură și se întreține din traiul de manager al unui website pentru produse cosmetice. Visează  să devină recepționeră la o renumită firmă, în speranța că de acolo i se vor deschide (nesperatele) căi ale oportunității.

Spre deosebire de celebra Bridget Jones, Renee nu e vreo legionară a autoderiziunii. Deși are două amice (Vivian & Jane) de același calibru, dar mai relaxate în privința aparențelor fizice, Renee frecventează asiduu sălile de întreținere corporală. În urma unei căzături de pe bicicletă, dolofana simpatică se simte o altă persoană. Lovitura de la cap îi produsese „magica mutație”: se percepea frumoasă, cu trup de top model, și seducătoare.

Odată căpătată râvnita încredere în sine, Renee începe un nou capitol din viață – ajunge în postul la care râvnise, se împrietenește cu Ethan, un modest, dar simpatic cameraman pe care l-a agățat într-o spălătorie, convinsă fiind că timiditatea junelui se datora impresionantelor sale calități fizice. Mai mult decât atât, uimește privitorii dintr-o cârciumioară în care intraseră pentru a asista la un concurs de «bikini body». Lunganele anorexice devin palide umbre în fața dezlănțuitei Renee, care dansează ca o veritabilă profesionistă din branșă (animatoare a localurilor frecventate de șoferii de tir). Seducția nu se rezumă doar la duiosul Ethan, ci ajunge în grațiile șefei sale, Avery LeClaire.

Încet-încet, abilitățile sale în materie de vânzări și conexiunile cu lumea fetelor care nu-și permiteau produse de lux o conduc spre o poziție privilegiată în firmă. Călătorește, așadar, la Boston, alături de sofisticatele Lilly & Avery LeClaire. Scurtul intermezzo cu Grant, chipeșul nepot al patroanei, o conduce spre ieșire. Căci, da, un nou accident o readuce la starea inițială a întregii uverturi. Devastată, se întoarce singură la New York, ratând „crucialul” eveniment, la care prezentarea sa ar fi reprezentat centrul de greutate. Urmează vechea „traiectorie”: deznădejde stropită din plin cu alcool și hrănită cu produse nesănătoase, izolarea și scuzele prezentate amicelor pe care anterior le părăsise. Twistul se produce în momentul în care un manechin (Mallory) i se confesează accidental (fata sexy fusese părăsită de iubitul nestatornic). Aflând că și „frumoasele suferă”, revine la firma de lux și participă la o prezentare în care discursul ei ajunge direct la inimile femeilor. Cheia o reprezenta modul în care trebuie să te poziționezi față de o anumită percepție. Clasica butadă „Frumusețea e în ochii privitorului” funcționează și devine eficientă, ornând finalul fericit pentru acest «feelgood movie».

Amy Schumer ține bine în frâie scenariul și se achită cu brio de ingrata sarcină de a fi o trentagenară plinuță, blonduță și deloc senzuală. Formând un duo antitetic cu Michelle Williams (dă dovada potențialului ei comic) eliberează presiunea acelui clișeu: drăguță-slăbuță. Serafica blondină, snoabă și pițigăiată, nu stă nici ea prea bine cu încrederea în sine, așa că alăturarea cu tonica Renee (cea de după primul accident) e benefică. Lăsând deoparte suita de clișee și situații improbabile, trebuie să ajungem la substratul acestei „comedii cu teză”: focurile încrucişate, toxice ale publicităţii, revistele glossy, joacă un rol important în idealul legat de obsesia pentru trupul perfect. Frumuseţea nu trebuie să devină o normă luată de la televizor; este justificat să năzuieşti să fii cât mai frumoasă, dar să nu faci din asta o obsesie.

În fapt, blondina cu coamă ponytail, fără buze senzuale și cu ținute în culori acidulate ne amintește că frumuseţea este un atribut al perfecţiunii, dar magia aparţine imperfecţiunilor. În fond, succesul poate fi isteţimea de a şti mereu să te plasezi în avangarda „imaginii”.

Regia: Abby Kohn și Marc Silverstein

Scenariul: Abby Kohn și Marc Silverstein

Imaginea: Florian Ballhaus

Montajul: Tia Nolan

Muzica: Michael Andrews

Distribuția:

Amy Schumer – Renee Bennett

Michelle Williams – Avery LeClaire

Tom Hopper  –  Grant LeClaire

Rory Scovel –  Ethan

Adrian Martinez –  Mason

Emily Ratajkowski – Mallory

Aidy Bryant – Vivian

Busy Philipps – Jane

Lauren Hutton  –  Lilly LeClaire

Durata: 110 min

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la Dacă Bridget Jones ar fi lucrat la Cosmetică – I Feel Pretty

Scris de pe august 20, 2019 în Cinema, Feminin, Film, Glumiţă

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lectura elevilor în cadrul familiei

În familie, copiii de vârstă şcolară văd ce citesc cei din jurul lor şi-i urmează, citind ei înşişi orice întâlnesc, în casă. Indiferent dacă operele respective le sunt accesibile sau nu le sunt accesibile, dacă acestea le sunt indicate sau nu, ei găsesc un model.
Practic, şcoala nu reuşeşte să controleze în mod minuţions lecturile efectuate acasă de către elevi. Dificultăţile cele mai mari rezultă din faptul că şcoala nu găseşte totdeauna în familie colaboratorul sincer şi conştient, care s-o sprijine în controlul lecturii. De aceea, părinţii trebuie să fie persoanele care să controleze ceea ce copiii citesc şi în afara orelor de curs. Din păcate, acest control nu dă, întotdeauna, rezultatele scontate.
În unele cazuri, eşecul se înregistrează din pricina lipsei de tact a părinţilor. Aceştia, neavând răbdarea şi priceperea necesare sau orientarea justă în probleme de literatură, folosesc metoda interzicerii categorice a lecturii unor cărţi, ceea ce determină din partea copiilor o reacţie contrară celei dorite. În loc să abandoneze sau să evite lectura unor cărţi nepotrivit alese, aceştia s-ar putea încăpăţâna şi le vor citi în văzul tuturor, sau pe furiş.
De aceea, părinţii trebuie să ia contact cu dascălii, să se informeze din surse avizate despre ceea ce ar trebui ca elevul să citească, în funcţie de capacităţile individuale, dar în raport cu cerinţele stabilite ca fiind cuvenite vârstei şi pregătirii lor. Controlul părinţilor s-ar limita astfel doar la o supraveghere discretă a lecturii.
Controlul familiei nu trebuie să se limiteze numai la supravegherea copiilor pentru a-i împiedica să citească unele cărţi nepotrivite vârste lor, dimpotrivă, este necesar să se extindă şi asupra celorlalte lecturi. Familia poate şi trebuie să verifice cât din timpul liber al elevilor este destinat pregătirii lecţiilor; cât pentru joc şi cât este rezervat lecturii obligatorie, facultativă sau extraşcolară. Controlul de fiecare zi asupra modului în care îşi organizează copiii timpul liber este necesar pentru formarea unor deprindri conştiente de muncă şi pentru respectarea cât mai strictă a unei repartizări a timpului liber pentru activitatea independentă a elevului. Şcolarul nu are suficientă putere de concentrare, destulă voinţă să lucreze organizat şi perseverent. Dacă nu este atent îndrumat, el poate abandona studiul individual pentru lectura extracurriculară. El îşi poate consuma timpul disponibil cu pregătirea lecţiilor, fără să reuşească să mai citească şi literatură, uneori nici pe cea indicată, nici chiar în clasele terminale ale ciclului primar, unde cărţile cerute spre lecturare sunt mai voluminoase.
În aceste situaţii, părinţii pot analiza cauzele muncii fără randament sau a greşitei planificări a timpului, spre a le elimina din munca independentă a elevilor. Lectura ar trebui să ofere elevilor posibilitatea să lucreze cât mai raţional, dar şi să ducă la completarea cunoştinţelor de cultură generală.
Un calcul foarte simplu ne va ajuta să avem o imagine clară a profitului pe care îl poate avea cine ştie să-şi organizeze judicios timpul necesar pentru studiul individual, şi mai ales pentru folosirea timpului liber. Un elev care citeşte o oră pe zi LITERATURĂ va citi într-un an cel puţin 365 de ore, adică aproximativ echivalentul a 44 de zile în care ar citi fără întrerupere câte opt ore pe zi sau 61 de zile, în care ar citi câte şase ore pe zi.
Familia trebuie să ia măsurile cuvenite ca elevul să nu citească la întâmplare orice. Pentru aceasta, este bine ca fiecare copil să fie ajutat să-şi alcătuiască de mic o bibliotecă a sa, oricât de modestă; să-l deprindă ca din biblioteca familiei să nu folosească decât cărţi după o prealabilă consultare cu cei mari (părinţi, profesori, bunici). Reuşita este deplină dacă această deprindere se formează chiar de când copilul este mic (clasele primare).
Mediul familial este cel care poate să creeze un climat propice dezvoltării personalităţii copiilor. Părinţii sunt aceia care pot să arate, în mod explicit, copiilor, importanţa lecturii de la vârste cât mai fragede, angajându-se – cât mai des – în discuţii cu aceştia despre cărţi, şi nu în cele din urmă, oferindu-le propriul model.

Lectura în familie
Trebuie să avem în vedere şi mediile variate de provenienţă ale elevilor, de aceea, profesorii sunt aceia care trebuie să îndrume sau să controleze lectura în afara orelor de curs a elevilor şi să organizeze diferite forme de activitate prin care să-i ajute pe (unii) părinţi în această privinţă.
În concluzie, trezirea interesului şi apoi formarea deprinderii de lectură trebuie să înceapă cu insuflarea respectului pentru carte. De aceea, familia, alături de profesori, trebuie să menţină viu interesul copiilor pentru lectură.

Bibliografie selectivă:
• Cornelia Dimitriu – “Constelaţia familială şi deformările ei”, E.D.P., Bucureşti, 1973
• Ion Popescu – “Lectura elevilor”, E.D.P., Bucureşti, 1963
Articol publicat în revista Comper

 
 

Etichete: , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web