RSS

Arhive pe etichete: Multiculturalism

Solidare întru durere – „Le choix d’Adèle”

Ce te poate scoate dintr-o criză ? În unele cazuri, o altă situație care să-ția ctiveze puterile pe care nu știai că le ai. Așa se precipită lucrurile în cazul opțiunilor pe care urmează să le facă Adèle, eroina din tele-drama franțuzească, realizată de Olivier Guignard.    Așadar, în Franța anului 2010, într-o școală de cartier, o regăsim pe profesoara pentru învățământ primar, Adèle Massy, cernită de durere. În urmă cu doi ani, își pierduse soțul, un pictor fără prea mare faimă, iar acum își ducea existența între bornele fixe ale programului școlar și cele câteva prietenii mai vechi.

1- Le Choix d'Adèle

Miou-Miou (Adèle) © France3

Olivier Guignard ne propune o cronică socială a Franței douămiiste, când exodul migranților ogliga autoritățile franceze să opereze expulzări rapide. Grație interpretărilor actoricești sobre, scenariul simplu și trist capătă dimensiuni dramatice. O dramă personală se va conjuga cu cea a unor imigranți, aflați în căutarea unei țări în care drepturile omului (și ale copilului) să fie deplin respectate.  Propunerea lui Olivier Guignard invită la reflecție. Singur, spectatorul va afla dacă «la république française» din 2010 mai reprezintă spațiul în care s-a născut, odinioară (1789), prima ‘Declarație Drepturilor Omului și ale Cetățeanului’.

Așadar, după ce și-a pierdut soțul, această profesoară și-a petrecut viața în amintirea soțului ei.  În mijlocul anului școlar, sosește – în clasa la care ea preda -, micuta Kaniousha, o refugiată albaneză. Adèle încearcă să o integreze în clasa ei, dar copila de opt ani este rebelă și sfârșește prin a-i exaspera pe profesori. Procesul integrării este dureros și avem parte de portrete destul de schematice. Bunăoară, micuța albaneză „își face debutul” prin acțiuni ce ar încadra-o imediat la categoria «soi rău»: fură telefonul profesoarei, o bate pe o blondină care nu o lăsase să stea lângă ea la cantina școlii, refuză să participe activ la lecții. Cu toate acestea, profesoara nu se lasă copleșită și, cu mult tact pedagogic, încearcă să-i întindă o mână acestei ființe rănite. Desigur, toate desenele copilei trădau traume: asistase la numeroase lupte armate, iar uniformele de orice fel o tulburau până la limită (sângerări nazale însoțite de scăpări urinare).

2 - Le Choix d'Adèle

Luàna Bajrami (Kaniousha) © France3

Pe tot parcursul acțiunilor de integrare școlară, fetița albaneză era susținută de întreg corpul profesoral din acea unitate școlară. Directoarea inimoasă „acoperă” neajunsurile elevei și încearcă să o ajute și pe Adèle, care se afla în perioada de susținere a gradului didactic (în vederea obținerii unei cote salariale mai mari la pensionare). Viața acestei femei retrase – întrupată de fermecătoarea Miou-Miou – se modifică radical. În afara orelor de curs, nu mai avea prea multe contacte sociale. O excepție va fi vecinul ei de scară, un simpatic bătrânel de origine evreiască. Joseph era născut în Hexagon, dar din părinți care se refugiaseră din pricina sovieticilor. Apropierea dintre cei doi se face destul de greu, din temerile femeii, care nu-și revedea dina cel doliu prelungit. La școală, se achita cu succes de toate sarcinile, dar refuza alte legături, în afara celor strict profesionale. Tușa melodramatică e fină, chiar dacă privirile triste ale eroinei ne amintesc de suferințe bine ascunse. Montajul indică clar, fără întorsături, parcursul acestei eroine, care străbate zilnic aceleași trasee monotone. Din când în când, cadrele sunt pigmentate cu prezența pitorească a bătrânelului Joseph plin de haz sau de micile răutăți /„bârfe” de cancelarie.

După „poznele” micuței Kaniousha, Adèle e prinsă în acțiunea întregului colectiv didactic: o asociație umanitară nonguvernamentală contacteaza școala pentru a anunța că părinții lui Kaniousha se confruntau cu deportarea. Școala este mobilizată împotriva acestui lucru, cu excepția Adèlei. Dar în ziua când poliția a aparut în fața școlii pentru a ridica copila, Adèle schimbă totul. Surprinzător, taciturna profesoară se lansează într-o veritabilă cursă prin oraș pentru a ajunge la casa în care trăiau părinții micuței Kaniousha. Totul se precipită de-acum, iar ritmul devine alert, se modifică radical toate prejudecățile, iar Adèle este prima care înțelege că boicotul pe față al celor din Ministerul Educației (nu i se putea valida acordarea gradului didactic, deși la inspecție primise aprecieri formidabile) era, de fapt, o „atenționare” pentru acțiunile în care se angajase. Pe toată perioada în care îi găzduiește în cochetul ei apartament, are loc «dezghețul» general: ea gătește alături de Vlora (mama fetiței), bea ceaiul pregătit de Arben (simpaticul tătic albanez), se lasă antrenată de Kaniousha în vârtejul lecțiilor de albaneză. Frageda Luàna Bajrami realizează cu sensibilitate portretul uni copil talentat, dar greu încercat de soartă. Sudează relații de apropiere cu toți colegii din școală, iar aceștia o vor aplauda cu sârg, mai ales după demonstrațiile de vituozitate (cântă impecabil la vioară). Nu întâmplător, parcursul actoricesc al Luànei Bajrami se va continua, iar rebela va păstra și „va cânta în aceeași gamă” și în rolul din L’Heure de la sortie.

4 - Le Choix d'Adèle(1)

Chiar dacă i se pot reproșa lungimea, sentimentalismul condescendent și stilistica rece, această bulversantă peliculă realistă rămâne o veritabilă lecție despre generozitate, optimism și despre modul în care e bine să știi cum să încasezi loviturile vieții, de orice natură ar fi ele. Finalul trist (deportarea albanezilor) lasă, totuși, o portiță deschisă: legăturile omenești profunde se pot realiza și în condițiile unui stat foarte vigilent în materie de „acte în regulă”. Departe de toate chestiunile ce vizează direct politica sau morala, Le choix d’Adèle nu chiar o peliculă didacticistă. Cele două personaje întruchipate cu justețe de Miou-Miou și Luàna Bajrami reprezintă două tipologii aparte de revoltați social ai lumii actuale.

3 - Le Choix d'Adèle

Miou-Miou (Adèle) & Luàna Bajrami (Kaniousha) © France3

 

 

Scenariul: Nadine Lermite în colaborare cu Pauline Rocafull

Regizor: Olivier Guignard

Muzica: Arland Wrigley

Distribuția:

Miou-Miou – Adèle

Luàna Bajrami – Kaniousha

Marie-Hélène Lentini – Josiane

Marc Citti – Olivier

Elina Löwensohn – Vlora

Imer Kuttlovici – Arben

Jacques Herlin – Joseph

Durata: 90 min

 

 
Comentarii închise la Solidare întru durere – „Le choix d’Adèle”

Scris de pe aprilie 4, 2020 în Democraţie, Educaţie, Film, Filme franțuzești, Morală

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Dragoste și ură în umbră – In the Fade/Aus dem Nichts

Sub faldurile unui aparent „revenge movie” la feminin, In The Fade se înscrie printre creațiile remarcabile, cu amprentă personală, din filmografia lui Fatih Akin (Auf der anderen Seite,  Soul Kitchen, The cut). Cineastul german de origine turcă nu contenește să realizeze cronici ale conflictelor intime, dar și de natură politică, din țara sa, într-o perioadă în care multiculturalismul e încurajat de conducători (doar din rațiuni electorale). Recentul lungmetraj In the Fade s-a inspirat din fapte reale: seria de crime rasiste, comise de grupările neonaziste între anii 2000 și 2007 (o supraviețuitoare, Beate Zschäpe, s-a confruntat cu judecătorii). Realizatorul Fatih Akin i-a oferit compatrioatei sale, Diane Kruger, unul dintre cele mai solicitante, dar în egală măsură, ofertante, roluri din cariera sa de până acum. Frumoasa actriță germană joacă aici în limba maternă, deși are numeroase partituri atât în Europa, cât și la Hollywood. Epopeea, cu accente intime, este ecoul dureroaselor atentate care-au cutremurat în ultimii ani bătrânul continent.

1 - In The Fade

Brusc, „de nicăieri”/„aus dem nichts”, viața hamburghezei Katjei Sekerci se destramă, când soțul ei, Nuri (Numan Acar), și fiul lor, Rocco (Rafael Santana), sunt uciși în urma unui atentat cu bombă. Prietenii și familia încercă să-i ofere tot sprijinul de care ea are nevoie, iar  Katia reușește, astfel, să facă față înmormântării. Evenimentele curg implacabil, căutarea continuă a autorilor atacului și aflarea adevăratelor cauze care stau în spatele acestei crime absurde complică perioada de doliu a Katjei deschizând răni și născând noi îndoieli. Danilo Fava (Denis Moschitto), avocat, prietenul cel mai bun al lui Nuri, o reprezintă pe Katia în procesul împotriva a doi suspecți: un cuplu de tineri neonaziști. Procesul o aduce pe Katja la capătul răbdării, cu toate acestea, pentru ea nu există alternativă: vrea – cu orice preț – să se facă dreptate. Mai multe tragedii au fost comprimate într-una singură: acea explozie cu nefastele ei urmări. Soțul ei fusese un ex-deținut, de origine kurdă, chiar blonda nemțoaică tatuată avea un trecut de „junkie”, fapt pentru care poliția e convinsă că are de-a face cu o „reglare de conturi”, iar accesele violente ale eroinei întăresc și mai mult suspiciunile. Uimitoarea actriță menține suspansul, permanenta ei stare tensionată scoate în evidență largul ei registru interpretativ: trece rapid de la durere la furie, de la resemnare la speranță, într-o totală angajare psihico-fizică.

2- In The Fade

Fatih Akin se dovedește un cineast al umanismului, care formulează întrebări legate de capacitatea personajului principal (o proiecție a eu-lui său) de a se împăca cu actele de cruzime ce au năpădit Europa. Pesimismul nu poate fi camuflat, astfel că regizorul expediază temerile sale către spectatori din dorința de-a trezi conștiințe și de-a releva o realitate -fascismul latent. In the Fade nu e doar un film polițist sau „cu procese”, ci devine un adevărat „dosar cu studii” ale moravurilor și intrigilor politice – o cuprinzătoare sinteză. Spectatorii fideli acestui realizator vor regăsi unele constante din cinamaul său: atașamentul față de comunitatea turcă și utilizarea mării ca simbol al morții. Proiectul cineastului urmărește abordarea directă a asasinatelor comise împotriva persoanelor de origine străină, îndeosebi turcă, în Germania, de către membrii grupărilor neonaziste (național-socialiști în clandestinitate).

3 - In The Fade

Cu subtilitate, In the Fade dovedește cum suspiciunile aruncate asupra victimelor reflectă, de fapt, prejudecățile sociale și etice, pe fundalul general de nesiguranță în care predomină traficul de droguri și agresivitatea unor grupări mafiote. Confruntările dintre avocați, ilustrate pe ecran, aduc cu unele pasaje dintr-un tip de cinema demonstrativ (Music Box de Costa-Gavras). Scenariul bine croit (redactat în colaborare cu Hark Bohm) menține incertitudinile necesare (soțul eroinei e un fost delincvent turc, reintegrat, dar cu anumite activități derulate în umbră) aprofundării psihologiei personajelor. Deloc întâmplător, trentagenara Katja – soția devastată și mama prăbușită –  a căpătat, în viziunea cineastului, trăsăturile unei «blonde ariene cu ochi albaștri».

4 - In The Fade

Astfel devine mai clară dorința sa de a exorciza anumiți demoni și de-a înfățișa amestecurile culturale ce caracterizează multe țări din actualul peisaj geopolitic. Narațiunea cinematografică a fost decupată în trei capitole care permit urmărirea traiectoriei eroinei, dornică de răzbunare, pelicula pendulând între thriller și tragedie greacă. Scriitura fluidă, regia de factură clasică, fără să fie academică, cu anumite cochetării stilistice (ploaia omniprezentă) – toate amintesc atmosfera filmelor noir. Coloana sonoră utilizează melodii ale grupului Queen of the Stone pentru a-i conferi o dimensiune lirică peliculei. Steaua de primă mărime este nemțoaica Diane Kruger, al cărei impresionant joc actoricesc a justificat acordarea premiului pentru „Cea mai bună actriță” de la Festivalul Internațional de Film (Cannes, 2017).

5 - In The Fade

Denunțând terorismul neonazist și demascând fascismul latent, filmul lui Fatih Akin nu rămâne doar un thriller eficient sau o dramă „cu teză”, ci și un impresionat portret al femeii îndurerate, transformând „In the Fade” într-un (modern) „film de autor”

Articol publicat în revista Catchy

Regia: Fatih Akin

Scenariul: Fatih Akin, Hark Bohm

Imaginea: Rainer Klausmann

Decorurile: Katrin Aschendorf

Sunetul: Kai Lüde, Kai Storck, Richard Borowski

Montajul: Andrew Bird

Muzica: Joshua Homme

Distribuția:

Diane Kruger – Katja Şekerci

Denis Moschitto – Danilo Fava

Numan Acar – Nuri Şekerci

Samia Chancrin – Birgit

Johannes Krisch – Haberbeck

Ulrich Tukur – Jürgen Möller

Ulrich Brandhoff – André Möller

Laurens Walter – Comisarul Fischer

Durata: 106 min

Premii, nominalizări, festivaluri:

Premiile Globul de Aur  – 2018:

Categoria:   Rezultatul
Globul de Aur pentru cel mai bun film străin     Câștigător

Premiile Cannes  – 2017:

Categoria: Rezultatul
Palme d’Or – Fatih Akin Nominalizat
Cea mai bună actriță – Diane Kruger Câștigător
 
Comentarii închise la Dragoste și ură în umbră – In the Fade/Aus dem Nichts

Scris de pe aprilie 16, 2018 în Cinema, Film, Filme de Cannes, Filme de dragoste

 

Etichete: , ,

Acasă la mama, în stil iudeo-american – This Is Where I Leave You

Specializat în comedii savuroase, Shawn Levy (Night at the Museum, Cheaper by the Dozen; Real Steel) complică, de această dată, situația și oferă imaginea unei familii disfuncționale din America zilelor noastre, într-o adaptare după scrierile lui Jonathan Tropper. Regăsim, în distribuția de la This Is Where I Leave You, nume sonore precum cele ale actorilor: Jason Bateman, Tina Fey, Adam Driver, Rose Byrne, Kathryn HahnTimothy Olyphant, Dax Shepard și… Jane Fonda, o stea dintr-o altă galaxie.

Deschiderea are loc printr-un adevărat “bang.Tocmai când își găsește soția în pat cu șeful lui și credea că nimic rău nu i s-ar mai putea întâmpla, Judd Altman află că i-a murit tatăl. Ceremonia de înmormântare îi aduce pe toți frații Altman în vechea casa părintească. Așadar, îi vom cunoaște pe Judd, mijlociul, mezinul – afemeiatul Philip (Adam Driver), primul născut – seriosul Paul (Corey Stoll), dar și pe Wendy (Tina Fey) practica lor soră. Cei patru fraţi se întorc în căminul copilăriei şi – timp de o săptămână – sunt nevoiţi să locuiască, din nou, sub acelaşi acoperiş, împreună cu mama lor. Îndemnați de mama/Hillary (Jane Fonda), care îi obligă să respecte doliul evreiesc/ “shiva”, cei patru eroi ajung să-și înfrunte problemele nerezolvate și, astfel, să-și dea seama că, oricât de “sărită de pe fix” le e familia, viața capătă o altă perspectivă în sânul ei.

This Is Where I Leave You aduce în prim-plan o listă întreagă de probleme specifice lumii moderne: infidelitatea, infertilitatea, “imaginea” și cursa nebună a intervențiilor chirurgicale estetice, mica sau marea “realizare”, visurile abandonate, ierarhizarea socială ș.a.m.d. Sub matriarhatul lui Hillary, vechile ranchiuni ori secretele ținute bine ascunse vor ieși la iveală și vor tulbura “starea de doliu” din casa Altman.

Chiar de la început, “văduva veselă”, se lamenta: “I don’t know how you all got so repressed.” Vom asista, deci, la o terapie extinsă, de tip american. Precum șocul provocat de electrocutarea din pivniță a lui Judd, spectatorii vor tresălta destul de des la evoluțiile eroilor de pe ecran. Zâmbetul nu va lipsi deloc, stârnit fiind de șarjele abundente de umor negru. Hillary, posesoarea unei noi perechi de sâni, XL, le declarase fiilor săi că cea mai periculoasă amenințare pentru o familie o reprezenta tăinuirea/“Secrets are cancer to a family.” Prin urmare, extravaganta văduvă impusese relevarea intimității în rândul clanului său. De altfel,  Hillary era autoarea unei cărți – Cradle & All – în care expusese mai toate secretele membrilor familiei sale. În cele mai multe dintre scene, monopolul îl deține mereu uimitoarea Hillary, spre disperarea celorlalți ai casei.

Judd, fiul mijlociu, visase să realizeze “viața perfectă”, dar lucrurile se așază mereu altfel în realitate.  O părăsise pe “frumoasa orașului”, Penny (seducătoarea Rose Byrne) și plecase către metropolă, unde credea că a găsit locul/serviciul/mariajul potrivit aspirațiilor sale. Visurile capătă alt contur atunci când căsnicia e destrămată din pricina infidelității soaței (Abigail Spencer) , apoi reîntâlnirea cu drăgălașa Penny al cărei farmec trist (al candorii fanate) îi va     re-activa vechile pasiuni. Juniorul, Phillip (Adam Driver, binecunoscut din seria TV, Girls) pare că nu-și va găsi niciodată “peticul”, fiind într-o permanentă vânătoare de femei, cel mai adesea, nepotrivite. Ultima dintre cuceriri, Tracy (Connie Britton), se “autoinvită” în casa Altman, în calitatea sa de ex-psihoterapeută și actuală iubită. Rapid, este etichetată de sora lui Paul, care-l întreabă franc pe june: “Why are you dating your mother?”.

De cealaltă parte, mezinul îi explică celei care-l crescuse/sora mai mare că femeile mature și rasate îl ajută să…progreseze. Fratele mai mare, Paul (Corey Stoll), este hărțuit permanent de anxioasa nevastă, Annie (Kathryn Hahn), intrată în criză din pricina soțului care, după ce că era nesuferit și posac, era și infertil. Nici unica fată din familia Altman – Wendy (cuceritoarea Tina Fey) – nu stă prea bine la capitolul amintiri, păstrând încă suferinața neîmplinirii în relația cu simpaticul băiat din vecini, Horry (Timothy Olyphant). Nevoită să-și urmeze cursurile într-un mare oraș, l-a abandonat, deși acesta suferise   o intervenție chirurgicală (la creier) în urma unui accident din care ea scăpase nevătămată. Actualul ei soț, Barry Weissman, un om de afaceri hiperocupat își neglija întreaga familie, lăsând mai tot pe umerii fragilei Wendy.

După  ce-și expun toți “rufele murdare”, eroii principali interacționează încercând “să spele rufăria destul de pătată”: Judd și Wendy petrec câteva nopți pe acoperișul vechii case, împărtășindu-și neîmplinirile; Wendy și Phillip se tachinează non-sop, așa că bietul Paul se ia la trântă, la propriu, pe rând, cu cei doi frați mai mici. Surprizele se țin lanț în această mare familie  și nu lasă loc pentru prea multe meditații despre nostalgia, tratată aici în maniera râsu’plânsu’, iar replicile acide colorează expresiile interpreților, făcând aproape imposibilă orice lacrimă de tristețe. Hotarul dintre dramă și comedie este unul glisant. Adunați laolaltă de un eveniment trist, membrii familiei Altman ne reamintesc, cu mult aplomb, faptul că relaţiile umane existente se degradează şi că opţiunile se reduc odată cu trecerea timpului.

Regizorul se preocupă de construirea cât mai verosimilă a biografiilor şi a relaţiilor, obţinând   un sistem de relaţii plauzibil, dând relief evoluţiilor individuale, mai ales în zona comicului. Astfel, Judd, mijlociul, în ipostazierea lui Bateman confirmă – prin întregul său comportament – neapartenenţa la acel mediu, dar şi mâhnirea provocată de eșuarea asumată. De departe, piesa de rezistență din careul de patru ași ai clanului Altman, este Wendy, singura fiică. Tina Fey își echipează personajul cu toate datele pentru a o transforma într-o veritabilă eroină, carismatica actriță împarte, cu multă generozitate, duioșie, înțelegere, replici caustice și…pumni (scena de   la spital este memorabilă). Cel care o poartă, la propriu, pe umerii săi lați este mezinul, Phillip.

Personajul conturat perfect de simpaticul Adam Driver se regăsește adesea printre junii de azi: imatur, dependent material de “prietenele” mai “coapte” și veșnic pus pe glume. Phillip ajunge ultimul la funeralii, descinzând dintr-un confortabil Porche (primit în dar de la Tracy Sullivan), dar tot el o ajută pe sora lui să-și împacheteze bagajele după ce soțul ei dăduse bir cu fugiții spre o nouă afacere profitabilă. După ce-l părăsește, în timpul răfuielii dintre frații mai mari, Tracy îi pune, în văzul tuturor, lui Phillip eticheta de “narcisist, cu complexul lui Oedip”, definind, în stil propriu, genul de relații dintre membrii familiei Altman.

Aspectul matriarhal al peliculei este conturat de mai toate intervențiile bizare făcute de Hillary: mezinul familiei fusese crescut de Wendy, mama fiind prea ocupată de redactarea unui roman autobiografic, fosta psihoterapeută, ulterior iubită, a lui Phillip își realizase teza de doctorat pe baza informațiilor despre familia disfuncțională, desprinse din cartea scrisă de Hillary Altman. Shawn Levy a reunit o distribuţie de cinci stele, care l-a ajutat să povestească, cu onestitate, despre cei care refuză, cu sau fără voia lor, convenţiile sociale.

Finalul filmului, aproape burlesc, aduce şi o tuşă de visceral. This Is Where I Leave You înfățișează o altfel de Americă, departe de cea din comediile romantice, este America suburbiilor în care idilele mor odată cu plecarea de-acasă a unora dintre eroi, dar aceștia pot deveni alternativa într-un sistem uniform.Terapia  din spatele dramelor personale se bazează pe iubire, întâlniri cu oameni dragi sau cu…intervenții medicale. Filmul, încărcat de umor (fie caustic sau amar), te trage de mânecă să acorzi o şansă oricui.

This Is Where I Leave You

Regizor: Shawn Levy
Scriitor: Jonathan Tropper
Scenarist: Jonathan Tropper
Compozitor: Michael Giacchino
Operator: Terry Stacey
Producător: Jeffrey Levine
Monteur: Dean Zimmerman

Distribuţia

Jason Bateman (Judd Altman)
Tina Fey (Wendy Altman)
Jane Fonda (Hillary Altman)
Rose Byrne (Penny Moore)
Kathryn Hahn (Annie Altman)
Timothy Olyphant (Horry Callen)
Abigail Spencer (Quinn Altman)
Adam Driver (Phillip Altman)
Connie Britton (Tracy Sullivan)

Articol publicat în revista WebCultura

 

Etichete: , ,

Cenușăreasa a la Mexicana – East Side Sushi

Trăim într-o lume în plină schimbare, în care modele fuzionează, minoritățile sunt asimiliate sau nu, iar multiculturalismul devine o marcă importantă. O fermecătoare fabulă cinematografică despre gurmanzi și despre arta culinară (“gourmet“) se dovedește a fi pelicula East Side Sushi. Scenaristul-regizor, Anthony Lucero, aflat la debut în materie de lungmetraje, născocește o simpatică versiune a Cenușăresei, în actualitatea… culinară.

Așadar, Juana este o imigrantă hispanică – mamă care își crește singură copilul – și lucrează în industria alimentară din East Oakland (California). Juana Martinez (Diana Elizabeth Torres ) are extraordinare abilități  în arta gătitului, dar, din păcate, își câștigă existența efectuând treburi în afara bucătăriei: vinde fructe furnizate de tatăl ei, Apa (Rodrigo Duarte Clark). Zi de zi, se trezește devreme și o pregătește pe Lydia (Kaya Jade Aguirre) pentru școală, apoi plimbă toneta în căutare de clienți. Un jef în plină stradă îi schimbă traiectoria și o determină să caute alte  surse de venit. După multe încercări (la o spălătorie de mașini, apoi la o sală de gimnastică) și nenumărate umilințe, Juana obține postul de ajutor de bucătar într-un restaurant cu specific japonez. Cu toate că experiența ei – în materie de gastronomie – a fost limitată la “Los Tacos de México ” (preparate mexicane), își dorește să obțină postul de bucătar-șef.

Mereu deschisă către nou, abilă în mânuirea cuțitului de bucătărie, simpatica hispanică îi câștigă încrederea lui Aki  (Yutaka Takeuchi). Acesta devine onestul ei susținător, versiunea masculină a blândei Nașe din Cenușăresa. Deși mâncarea japoneză îi era cunoscută doar de la supermarket, Juana încerca o bucată de ton crud ce devine “dragoste la prima mușcătură”. Curioasă, inventivă și tenace, prinde gust pentru nigiri &sashimi, apoi învăță să prepare singură sushi. Ajutată de blajinul bucătar-șef, speră să poată  obțină și ea un astfel de post. Din păcate, proprietarul restaurantului, domnul Yoshida (Roji Oyama) – un fervent tradiționalist – nu vede  cu ochi buni această cerere. În viziunea sa, locul femeii, mai ales latină (!) nu putea fi decât în spatele barului, gătitul fiind      un domeniu rezervat exclusiv bărbaților asiatici. Juana se izbește de o dublă adversitate: prejudecățile rasiale și sexismul. În ciuda tuturor obstacolelor, tânăra mexicană pornește într-o călătorie a descoperii de sine, hotărâtă să nu lase pe nimeni să o doboare și, astfel, să-și îndeplinească visul (de-a deveni “sushi chef”).

Repovestită de nenumărate ori, povestea fetei sărace – dar ambițioasă și harnică – devine mai fermecătoare în condițiile ostilității nipone (modul lor restrictiv de-a fi e celebru). De aceea, aici, tradiția se poate confunda cu potrivnicia clar exprimată. Inspirat, cineastul a mizat pe expresiva Diana Elizabeth Torres. Chipul actriței reflectă concentrarea maximă, în timp ce mâinile sale manipulează, cu o viteză amețitoare, exoticele ingrediente. Lucerno surprinde experiența culinară, dar, mai ales, hotărârea și dorința unei femei de a-și depăși condiția. Filmată în Oakland, unde piața de pește reprezintă o atracție majoră, pelicula devine o vitrină a vitalității culturale (regizorul s-a născut în Oakland și-a absolvit în San Francisco State). Realizată sub zodia acelui “feel-good ” american, povestea cinematografică de pe ecran rămâne duioasă, luminoasă și atrăgătoare.

Talentul nativ, farmecul personal și abilitățile tehnice o vor transforma pe J. într-o maestră a gătitului, capabilă să mixeze elemente tradiționale din diverse zone ale mapamondului și să obțină preparate “de lux”. În felul acesta, Lucerno demonstrează că barierele culturale pot fi depășite în aria gastronomiei. Scenaristul și-a centrat, cu eleganță, povestea pe aptitudinile femeilor (Doamna/Mrs. Yoshida este doar o “mașteră” la egalitate cu asprul ei soț) și pe depășirea frustrărilor (Juana: “I don’t want to be in the back anymore”). Susținută de tatăl ei, Juana intră în cursă (Apa:“If you can’t beat them at their game, beat them at yours”).

Deși participă la concursul Champions of Sushi sub numele de J. – pentru a masca identitatea  de gen – Juana rămâne mereu stăpână pe sine și depășește toate obstacolele. Cu infinit calm       și multă îndemânare, realizează un original preparat green diablo roll care, imediat, îi va aduce      un binemeritat loc în restaurantul de la care tocmai plecase. Montajul (Ansoni Hikari) și muzica (Alex Mandel) – cu efectul tobelor taiko – amplifică emoția și tensiunea, dar rezultatul este lesne de anticipat. Victoria ei constă – mai ales – în câștigarea respectului ce i se cuvenea.

East Side Sushi poate fi versiunea actualizată a Cenușăresei. Anthony Lucerno a mixat, cu dibăcie, teme precum familia, cariera și victoria Binelui, dovedind respect atât pentru cultura hispanică, cât și pentru cea niponă. Această duioasă istorioară aduce în același plan culturi diferite pentru a stârni pofta, pentru a înlătura prejudecățile și pentru a cultiva speranța.

East Side Sushi

Regia: Anthony Lucero
Scenariul: Anthony Lucero
Producător: Julie Rubio
Producător executiv: Anthony Lucero
Imaginea: Marty Rosenberg
Montajul: Ansoni Hikari
Muzica: Alex Mandel

Distribuția

Diana Elizabeth Torres -Juana
Yutaka Takeuchi – Aki
Lane Nishikawa – Jimmy Nishida
Rodrigo Duarte Clark – Apa
Kaya Jade Aguirre – Lydia
Roji Oyama – Mr. Yoshida
Miyoko Sakatani – Mrs. Yoshida
Durata: 106 min

Articol publicat în revista WebCultura

 

Etichete: , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

Bel Esprit

Creer, c'est vivre deux fois.

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web