RSS

Arhive pe etichete: Natură

Mai… către lumină

Salcâmii sunt înfloriţi, străjuind ca nişte lumânări de nuntă la cununia cerului cu zborul de ciocârlii. Este cea mai frumoasă vârstă a anului, când livezile îşi strecoară prin uluci parfumul florilor, când lalelele inundă pieţele, într-un vacarm de culori, când albinele adună licoarea florilor pentru mierea cea mai bună, tămâiată cu iz de brebenea şi de iasomie.

În nicio altă lună a anului, cerul nu se înveşmântează cu hlamida aceasta, de un albastru indescriptibil, ireproductibil, obţinut printr-o formulă secretă, asemenea nuanţelor zugrăvite pe ctitoria de la Voroneţ.

Dintotdeauna, omul s-a simţit irezistibil provocat, atras de sondarea profunzimilor infinite ale spaţiului. Privind, mai întâi, spre sine omul caută să privească şi în ceilalţi. El caută să înţeleagă însăşi viaţa, să-i pătrundă miezul. Vrea să-i priceapă determinările şi rosturile. Face lucrul acesta cel puţin din două motive – pentru a încerca să-şi domine propria existenţă, măcar în punctele ei nodale şi pentru a-şi armoniza propria fiinţă şi viaţă cu ordinea universală.

Experienţa îndelungată a permis configurarea unor concluzii ferme: zestrea de aptitudini, trăsături de caracter şi temperament, structura afectivă şi mentală a individului, dispoziţiile lui sufleteşti sunt determinante şi de momentul ivirii sale pe această lume (lăsăm deoparte speculațiile numerologilor). Fiinţa umană va acţiona şi va reacţiona într-un fel sau altul nu numai datorită zestrei genetice, nu numai datorită educaţiei, ci şi profilului său moral. În mijlocul acestei degringolade perpetue, în care trăieşte, un singur strigăt merită să fie slobozit: bucuria, lauda, speranţa profetică în pofida deselor provocări ale deznădejdii.

Viaţa îşi pierde sensul, totul ajunge neant şi zădărnicie, de ce să te plângi? Simpla ta prezenţă vie, omule, calcă sub picioare tot neantul lumii. “Eroarea” de a te fi născut se răscumpără prin “osânda” de a te înfrupta cu bucurie din fiecare întâmplare, din fiecare clipă care ți-a fost dată să o trăiești. Prima lecție de optimism – timpul este prielnic nu doar trecerii noastre, ci şi disprețului pentru condiția noastră efemeră şi, deopotrivă, a aventurii de a fi.Viaţa trebuie luată aşa cum vine, să încerci numai să înfrunţi neplăcerile şi greul ei cu tot ceea ce este Bun şi Frumos.

Luna Mai – explozia Naturii, singura certitudine, singura breşă în plasa de semne de întrebare care ne înconjoară existenţa, invazie de miresme şi de culori.

Haideţi să gustăm din această simplitate nobilă, prin care să (re)descoperim poezia vieţii, a bucuriei de –a culege, de-a mirosi şi de-a oferi, o floare, odată cu sărbătoarea de Armindeni.

leagan-flori
Articol publicat în revista WebCultura

 

Etichete: , , , , ,

Tu, primăvara mea…

Primăvara nu este o “întâmplare”, un eveniment menit să coloreze destinul şi să spargă monotonia, ci o stare de fapt a Naturii. Existenţa umană nu poate fi imaginată  izolat de spectacolul rotund al lumii, tocmai de aceea ochiul Poetului îi vedea pe oameni ca pe niște “copaci gânditori”.

Verdele – pentru viaţă. Început – adică speranţă, încredere, optimism.

În fața exploziilor de vitalitate nu poți fi altfel decât vesel. Farmecul primăverii trezeşte o stare de beatitudine şi de pasivitate încât devine aproape periculoasă. Devenim îngăduitori şi imprevizibili – nu vedem pe nimeni şi nimic în jurul nostru; suntem capabili să ne pierdem în pasiune şi să credem în promisiuni fără acoperire. Vrem să construim ceva nou, mai altfel şi mai bun. Uneori, trezind sentimente, primăvara poate să adoarmă raţiunea. Şi uite-aşa, iubirea devine “un drog natural” (Anthony Walsh).

Iubirea nu este doar o emoţie oarecare, ci un fenomen universal produs de o combinaţie specifică. Primăvara – redeschizându-i instinctele –  îi indică omului drumul înapoi către Natură şi îi reamintește acestuia cât de aproape este încă de uitarea de sine. “Beţia” simţurilor abureşte conştiinţa ca oglindă a Naturii, în care aceasta se simţea concurată şi, incomod, scindată. Prin ea, Natura se eliberează de tirania Eului. Invadaţi de substanţe care le creează dependenţe, dar și energie şi vigoare, motivaţi de motorul creierului, îndrăgostiţii se lasă  “îmbătaţi” şi sunt capabili să îndeplinească munci herculiene pentru a-şi cuceri Alesul/Aleasa.

”Life” Cover artwork by Louis A. MakSiccar – February 1924

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iubim iarba, fânul, arborii, dar nu ştim cum să-i iubim exact pentru că avem prea multă fervoare sau prea multă tristeţe. Sunt elanuri oprite, sunt efuziuni care n-au curajul să meargă până la capăt, sunt strigăte care se împiedică de un zâmbet. Umor? Poate…

Dar mai ales, incapacitatea de a evada, de a renunța la sine, de a se rostogoli printre pietre și buruieni, de a trage oblonul de seară peste prăvălia cu probleme şi de a intra în plin soare, fără amintiri, fără regrete. Explozia Naturii este singura certitudine, singura breşă în plasa de semne de întrebare care ne-nconjoară existența – invazie de miresme şi de culori.

E bine să abandonăm orice prejudecăţi, duplicităţi, patimi şi anxietăţi şi să ne lăsăm o clipă seduşi de simplitatea nobilă cu care (re)descoperim poezia vieţii, a bucuriei de-a iubi.

Via WebCultura

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent.

Articol publicat în revista Bel-Esprit

 
Comentarii închise la Tu, primăvara mea…

Scris de pe aprilie 1, 2020 în Eseu, Feminin, Iubire

 

Etichete: , , ,

Pădurea (shakespeariană)

De-a lungul veacurilor, natura a avut o puternică  influenţă asupra marilor creatori, a stârnit poeţii şi a stimulat dramaturgii.

De la Beowulf la Chaucer, de la Spenser la Wordsworth, elemente ale naturii au sporit întotdeauna percepţiile de viaţă care au fost dramatizate sau prezentate în literatura engleză. În opera lui Shakespeare, natura/pădurea capătă forme diverse (insulă, parc, grădină), variante ce sunt menite a face diferenţa dintre viața de la oraș/Curte şi viața de la ţară. În piesele Titus Andronicus, A Midsummer Night’s Dream, As You Like It, Henry IV Part II, Timon of Athens şi The Two Gentlemen of Verona, pădurea este un cadru special. Ca un element  al naturii, pădurea descrisă  se situează invariabil în antiteză cu “relele” vieţii de la Curte.


Forest în engleză, silva în latină –  cuvântul desemnează un spațiu de construcţie a cuplurilor din comediile de tip elisabethan, pădurea este zona tradițională a dragostei, a delirului erotic şi a onirismului emoțional. Aici, personajele se eliberează de tot ceea ce ar putea desemna “relele” vieţii orăşenești: ambițiile pentru putere, intrigile, trădarea, ipocrizia, găsindu-și liniştea interioară. Aceste aspecte (beneficii ale pădurii) sunt cel mai bine descrise în cele trei piese importante –  As You Like It, The Two Gentlemen of Verona și A Midsummer Night’s DreamFaptul acesta  se poate uşor observadacă citim/urmărim  A Midsummer Night’s Dream. Pădurea este văzută ca un loc de vindecare şi de cunoaştere de sine, în cazul în care sunt experimentate pacea, mulţumirea de sine, libertatea şi veselia.

Personajele trec prin forme de extaz inițiatic și, în unele cazuri, îşi modifică radical comportamentul. Abordarea parabolică a unor teme (ambiguitatea  genului, disoluția autorităţii sociale, evaziunea de tip oniric, nevoia de transcendenţă etc.) se reflectă (simbolic) şi în arhitectura textului dramatic propriu-zis, acesta devenind un adevărat “puzzle”. Piesele lui Shakespeare nu sunt din punct de vedere riguros şi critico-analitic, nici tragedii, nici comedii, ci lucrări de un gen aparte, zugrăvind starea reală a naturii care cunoaşte binele şi răul, bucuria şi întristarea, îngemănate într-o nesfârşită varietate a proporţiei şi a combinaţiilor. Înfăţişând felul  de a fi al lumii, în care paguba unuia înseamnă  câştigul altuia, în care, simultan, chefliul se îndreaptă spre paharul lui de vin, iar nemângâiatul îşi îngroapă prietenul.


Opera lui Shakespeare se adresează cititorului mai pretenţios, a cărui imaginţie funcţionează  pe paliere distincte ale reprezentării semnificaţiilor. Legătura dintre toate nivele inserate în text pare a fi iubirea, cu efectul ei iniţiatic şi transformator de personalitate. Astfel, a fi îndrăgostit înseamnă a fi vrăjit, transferat în spaţii paralele. Shakespeare este întocmai ca o Biblie, el îşi creează propriile sale mituri. Pădurea este punctul de convergență al tuturor acestor mituri; este  reverie şi este trezirea dintr-un vis. Dragostea devine o descătuşare din ghearele istoriei, într-o pădure imaginară. Femeile inteligente ale lui Shakespeare sunt bărbați inteligenţi în travestiu;alteori, aceste femei inteligente devin “băieţi inteligenţi”, în pantaloni. Întâlnit adesea în piesele shakespeariene, travestiul poate fi o întoarcere la haosul din care s-a  născut legea.

Este, de asemenea, un vis de iubire eliberat de impedimentele sexului; este un bun prilej de amăgire asupra identităţii, înlesnind dezvoltarea intrigii. Travestiul poate proteja (fetelor nu le era îngăduit să călătorească singure, conform obiceiurilor vremii), dar poate deveni şi un bun mijloc de atracţie (bărbaţii cărora le plac foarte mult femeile se pricep să descopere o formă feminină chiar şi sub deghizament). Corespondentul metaforic al travestiului este androginul (androginul = semnificaţie a reconcilierii tuturor contradicţiilor).

Pădurea este agentul care mijlocește “regăsirea” lăuntrică a personajelor, căci despuindu-l pe om de prefăcătoriile vieţii sociale, îi dă posibilitatea de a ieşi din închisoarea propriei sale nesincerităţi.


Este nevoie, uneori, să ne lăsăm atraşi cât mai mult de pădure, să ne abandonăm farmecelor sale.

amfiteatru

 

Articol publicat în revista WebCultura

 
 

Etichete: , , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web