RSS

Arhive pe etichete: Remake

Agenți speciali într-o misiune cam… neserioasă – The Man from U.N.C.L.E.

Guy Ritchie, cu stilul-i inconfundabil, oferă spectatorilor o poveste care să-I țină cu sufletul la gură. Inspirat din popularul serial difuzat în 1960, filmul The Man from U.N.C.L.E reunește spionajul, comedia și acțiunea într-o formulă nouă din care va rezulta un adevărat “team movie.

uncleQuentin Tarantino și Steven Soderbergh au fost și ei aproape de un astfel de proiect, dar fostul soț al Madonnei a câștigat, după ce dăduse tonul cu Sherlock Holmes (avându-i în distribuție pe Robert Downey Jr. și Jude Law). Guy Ritchie plonjează în anii ’60 odată cu adaptarea unei serii de televiziune difuzate în Statele Unite în perioada 1964-1968 (cu Robert Vaughn și David McCallum). Dacă spectatorii au avut un gând apriori, potrivit căruia acest film ar putea fi unul de spionaj clasic s-au înșelat. Guy Ritchie livrează o peliculă care încalcă regulile, dar care face o risipă de umor british, evitând parodia à la Austin Powers, modernizând dialogurile și scenele de acțiune, păstrând, totuși, cadrul anilor ’60. Născut în 1968, cineastul pare să fi rămas sensibil la atmosfera din perioada în care-au apărut Beatles, The Rolling Stones și Mary Quant (creatoarea minijupei).

Povestea de pe ecran se desfășoară în perioada Războiului Rece, când Berlinul era divizat și separat de un zid. Așadar, agentul CIA – Napoleon Solo (Henry Cavill din Superman) – şi agentul KGB-Ilia Kuriakin (Armie Hammer din The Social Network) – sunt nevoiţi să facă echipă şi să participe la o misiune împotriva unei misterioase organizaţii criminale, care inteționa să prolifereze armele și tehnologia nucleară. Cei doi se transformă din rivali în aliaţi, cel puţin cât durează această aventură. Singura pistă, către organizaţia secretă, este fiica unui om de ştiinţă german dispărut, prin intermediul căreia cei doi se pot infiltra în organizaţie și ar putea împiedica, astfel, cataclismul planetar.

Acest duo de șoc – desprins dintr-o serie televizată – funcționază de minune, mai ales când își face apariția fermecătoarea Alicia Vikander. Deja faimoasă, actrița suedeză întrupează, cu aplomb, eroina care temperează nivelul de testosteron și echilibrează magnificul binom masculin ruso-american. După o cursă teribilă, pe alocuri ludică, printre spionii siguri pe ei, în Berlinul de Est, se (cam) epuizează cartușele.  Astfel, se încheagă o amiciție și se-nfirifă o idilă – sentimente contrabalansate de necesitatea unei alianțe inedite pentru a salva omenirea de amenințarea nucleară.

Între schimbările de rol, piste false și dârele james bondiene, filmul ne amintește de granița fragilă dintre parodie și originalitate, așa cum se regăsește în multe dintre producțiile hollywoodiene actuale (Kingsman). În fond, aceasta conferă savoare scenelor tensionate dintre eroii care par a fi în opoziție, singură – secvența finală – îi dă valoare filmului. Realizarea “supervitaminizată” de Guy Ritchie face dreptate epocii, subliniind farmecul vestimentației (costume create de Joanna Johnston), al decorului (filmări efectuate în Old Royal Naval College, Greenwich, Londra, Napoli și Roma) oferind o estetică (asumată) aparte. Alegerile pentru anumite unghiuri de filmare (îndeosebi pentru flashbackuri) descriu cu acuratețe punctele de vedere ale personajelor. Grafica acestei pelicule este calibrată (split-screen și patină) în așa fel încât să atenționeze privitorul asupra unor “obiecte-cult”.

Tandemul ruso-american este camuflat în ironie, iar energia de pe ecran indică originile publicitare ale cineastului britanic. Personajele negative (precum blonda fatală interpretată de Elizabeth Debicki) aduc o undă de sofisticare voită (costumații cu marca Paco Rabanne sau Dior), în cheie parodică. Această pastișă vintage, în care raporturile dintre “brun” și “blond” se îmbină cu flegmatismul londonez salvează un scenariu lipsit de consistență grație interpretărilor artistice (Henry Cavill, Elizabeth Debicki, Armie Hammer, Hugh Grant și Alicia Vikander)  imaginii și coloanei sonore (Ennio Morricone, Roberta Flack, Jerry Goldsmith, Nina Simone) doar pentru amuzamentul spectatorilor dornici de seducție, glamour și de acțiune.

Deși nu este cel mai reușit film de spionaj, The Man from U.N.C.L.E., devine o alternativă à la Quentin Tarantino pentru spectatorii amatori de divertisment administrat în doze egale de “cool” și “vintage.

The Man from U.N.C.L.E

Regizor: Guy Ritchie
Scenarist: Guy Ritchie, Sam Rolfe, Lionel Wigram
Operator: John Mathieson
Producător: Steve Clark-Hall

Distribuţia

Henry Cavill (Napoleon Solo)
Elizabeth Debicki (Victoria Vinciguerra)
Armie Hammer (Illya Kuryakin)
Hugh Grant (Waverly)
Alicia Vikander (Gaby Teller)
Jared Harris (Sanders)
Luca Calvani (Alexander)

Durata: 116 min

Articol publicat în revista WebCultura

 
 

Etichete: , ,

Un remake în Photoshop – The Tourist

Programat la televiziune, filmul The Tourist e probabil considerat o variantă de relaxare pentru telespectatorii epuizaţi de ştirile apocaliptice de început de An Nou, 2012.

Este al doilea film semnat de regizorul german, Florian Henckel von Donnersmarck, autorul unui film laureat cu premiul Oscar, Das Leben der Anderen / The Lives of Others (2006). Dacă în cazul primului film, regizorul a concentrat în două ore o mare densitate emoţională şi a realizat caracterizări complexe în manieră balzaciană, în cel de-al doilea caz, propune o euro-fantezie. The Tourist ar putea trece drept un simplu capriciu de star dornic să-şi păstreze blazonul.

Practic, cu The Tourist, regizorul german şi-a propus să celebreze frumuseţea fizică în toate formele sale şi „să bată” Vogue-ul francez. Filmul a fost nominalizat la Globurile de Aur 2011 la categoriile „cel mai bun actor de muzical şi comedie”(Johnny Depp), „cea mai bună actriţă de muzical şi comedie”(Angelina Jolie) şi „cel mai bun film”.

În fapt, pelicula este un remake al filmului francez Anthonny Zimmer (2005, R. Jérôme Salle), în care au jucat Sophie Marceau şi Yvan Attal, şi se visa a fi un omagiu adus comediei de spionaj precum cea a lui Alfred Hitchcock, To Catch a Thief (1955) sau Stanley Donen, Charade (1963). Filmul rămâne fidel originalului şi aduce în prim-plan o tânără urmărită de poliţie, care trebuie să ia trenul – Angelina Jolie în rolul femeii fatale cu accent britanic, seducătoare şi misterioasă care manipulează cu mare uşurinţă bărbaţii. Deşi nu are nimic din strălucirea lui Grace Kelly (din To Catch a Thief) sau misterul lui Audrey Hepburn (din Charade), Angelina Jolie defilează în cele mai luxoase toalete, cu un farmec hipnotic, de la Paris la Veneţia. Respectă cu obedienţa femeii îndrăgostite indicaţiile din scrisoarea primită la cafeneaua pariziană:”Găseşte un bărbat de statura mea şi fă-i să creadă că sunt eu.”

Astfel, Elise Clifton Ward (Angelina Jolie) îl găseşte pe cel indicat în persoana lui Frank Taylor (Johnny Depp), un profesor de matematică din Wisconsin. Acesta pare desprins din galeria profesorilor „distraţi” sau „evazionişti” ai realităţii (profesorul Miroiu din piesa Steaua fără nume de Mihail Sebastian). Cu un aer uşor boem, cu plete şi cu o privire candidă, profesorul american (ca orice american, încurcă spaniola cu italiana) intră într-o cursă teribilă alături de seducătoarea-manipulatoare.

Regizorul a mixat în creuzetul său misterul, marivodajul şi policier-ul, încercând să seducă spectatorii timp de două ore. Poliţia este pe urmele lui Elise, sperând că aceasta îi va conduce la escrocul internaţional, Alexander Pearce, care l-a înşelat pe Reginald Shaw (criminal britanic cu legături în mafia rusească). Asistăm la cursa în care se vede prins „bietul” Frank, încercând să fugă din camera hotelului Danieli şi să scape de ucigaşii lui Shaw, în vreme ce inspectorul de la Scotland Yard (Paul Bettany), care dirija ancheta, manifestă un dezinteres vădit pentru drepturile constituţionale.

Alături de această „compoziţie”, regizorul a mizat pe cuplul Jolie-Depp şi pe decorul natural dintr-o Veneţie aurită. Ne este clar că Florian Henckel von Donnersmarck este un cineast cult şi elegant. Ne oferă scene romantice pe Grand Canal, decoruri fastuoase din Palazzo Danieli Excelsior încercând să convingă spectatorii că va câştiga pariul cu Vogue-ul franţuzesc.

Cuplul asimetric Jolie – Depp nu are „chimia” cuplurilor Cary Grant- Grace Kelly sau Cary Grant – Audrey Hepburn. Johnny Depp nu este prea convingător în compoziţia sa din „Mr. Nobody”, fiind la fel de tern ca şi personajul său. Regizorul îi filmează cu „lejeritatea” unui Panzer şi cu glamour-ul unui pliant turistic.

The Tourist.jpg

Filmul The Tourist este, practic, un remake photoshopat, fără mister. Meritul exclusiv al peliculei este că ne povesteşte, cu o transparenţă demnă de WikiLeaks, despre contractele pe care Hollywood-ul le oferă, de câteva decenii, realizatorilor cu vocaţie de autor.

Regizor: Florian Henckel von Donnersmarck
Scenarist: Julian Fellowes, Christopher McQuarrie, Jeffrey Nachmanoff, William Wheeler
Operator: John Seale; Producător: Gary Barber, Roger Birnbaum, Jonathan Glickman, Tim Headington, Graham King; Director de imagine: Jon Hutman; Monteur: Joe Hutshing, Patricia Rommel
Distribuţia: Angelina Jolie (Elise), Johnny Depp (Frank Taylor), Paul Bettany (John Acheson), Timothy Dalton (Jones), Steven Berkoff (Reginald Shaw), Alessio Boni (Sergente Cerato), Christian De Sica (Colonnello Lombardi).

 

Articol publicat în revista LiterNet

 
Comentarii închise la Un remake în Photoshop – The Tourist

Scris de pe august 10, 2019 în Blockbuster, Cinema, Film, Moravuri

 

Etichete: ,

„Merită să crezi în tine” încă mai ține – A Star Is Born

Mădălina DumitracheTitlul filmului e deja o butadă, iar un remake nu mai deranjează pe nimeni. Era nevoie de o echipă bine calibrată pentru un astfel de proiect. Prin urmare, A Star Is Born (2018)  îi aduce împreună, pe marile ecrane, pe doi dintre cei mai apreciaţi artişti ai momentului. El e frumușel, are succes și nu e nimeni altul decât actorul Bradley Cooper, nominalizat la Oscar, iar ea este superstarul Lady Gaga, aflată la primul ei rol principal în calitate de actriță. Așadar, producţia reprezintă debutul lui Bradley Cooper în postura de regizor și, totodată, o a patra versiune a cunoscutului scenariu A Star Is Born, după cele realizate, anterior, de William A. Wellman (în 1937, cu Janet Gaynor și Fredric March), George Cukor (în 1954, cu Judy Garland și James Mason, o veritabilă capodoperă) sau Frank Pierson (în anul 1976, cu Barbra Streisand și Kris Kristofferson).

1- A Star is Born

Dureroasa poveste de dragoste este centrată în jurul muzicianului Jackson Maine (Bradley) care o întâlneşte pe tânăra aspirantă Ally (Lady Gaga) şi se îndrăgosteşte de ea pe loc. Deşi nu mai spera să devină cântăreaţă vreodată, Ally cucereşte publicul imediat, după ce, la unul dintre concertele sale, Jack o convinge să urce pe scenă. Pe măsură ce cariera lui Ally intră pe o pantă ascendentă, povestea lor de dragoste se degradează, iar Jack se simte tot mai singur în interminabila lui luptă cu demonii interiori. Bradley Cooper se dovedește un realizator destul de abil în a filma scenele de concert. Povestea starului eclipsat de protejata sa urmărește toate punctele din „caietul de sarcini” aflate și în primele trei versiuni cinematografice.

2 - A Star is Born

Jackson Maine (Cooper) reprezintă genul de vedetă country-rock care umplea stadioanele, un soi de Springsteen, dotat cu fizicul unui „Marlboro Man”, dar și „închinător al lui Bachus”. După un concert, aterizează într-un bar cu „drag-queens”/travestiți. După un «La Vie en rose» intonat de o tânără cu o voce specială, Jackson rămâne fascinat de Ally. Chelnerița cu glas de aur nu se considera deloc atrăgătoare și de aceea – credea ea – nu se aflase niciodată în atenția producătorilor. Tânăra plină de franchețe, spontană și talentată îl tulbură pe Jackson atât artistic, cât și sentimental și ajunge, treptat, protejata lui. Amândoi se-ndrăgostesc unul de celălalt, iar Ally va fi propulsată de Jack în fața unui public care o va adula. Interesant în această reactualizare a mitului lui Pygmalion este faptul că artistul-regizor a filmat scenele într-o comunitate în care anturajul tinerei părea o adevărată trupă de „îngeri păzitori”. Chiar dacă interpretarea lui Ally / Lady Gaga (machiată precum o damă de bordel) i se păruse – la un moment dat – „cheap”, Jack realizează că este, într-adevăr, uimitoare. Dintr-un singur schimb de priviri, se declanșează îndrăgostirea. Dibăcia regizorală a lui Bradley Cooper se regăsește și în aparent simplul contracâmp. Bunăoară, cel care multă vreme se cantonase în zona comediilor romantice demonstrează că într-o peliculă și scenele cantabile pot transcende toată energia personajelor. Cu siguranță, secvența-cheie este cea în care Lady Gaga avansează printre luminile în egală măsură ardente și lugubre încercând să presteze acel «La Vie en rose» printre niște travestiți. Chiar dacă a vrut să se joace, pe alocuri, cu așteptările spectatorilor, cineastul aflat la debut regizoral semnează o melodramă clasică, dar încărcată cu pasaje percutante. Proiectul unui remake (după musicalurile din perioada 1937-1954) situat în microcosmosul hollywoodian datează de mai bine de un sfert de veac. Probabil, era nevoie de un cuplu care să electrizeze (iar) publicul. Bradley Cooper întrupează cu succes jumătatea masculină a unui duo plin de glamour și le propune fanilor săi descoperirea talentului muzical pe care îl posedă. Pe de altă parte, Lady Gaga se menține la cotele cu care și-a obișnuit deja admiratorii. Melodiile interpretate (îndeosebi „Shallow” de la primul concert în duet) de starul feminin garantează o mare parte din cota de succes/încasări a peliculei.

3 - A Star is Born

În ceea ce privește interpretarea actoricească a celebrei Lady Gaga (propusă dintr-un business-plan bine ticluit) nu e nici ea mai prejos, fiindcă starul se joacă cu imaginea pe care o afișează – un fizic departe de canoanele industriei de gen (mainstream). Pe măsură ce Ally se transformă într-o vedetă pop, similitudinea cu Lady Gaga trece lejer în zona autoderiziunii. Artista se rezumă la o păstra pe eroină în schemele clasice ale scenariului și nu îi conferă nimic din fragilitatea necesară pentru a deveni mai credibilă. Cam același gen de reproș i s-ar potrivi și lui Bradley Cooper, chiar dacă paleta sa e mai bogată în nuanțări. Astfel, relația cu fratele lui (întrupat de Sam Elliott, ce de obicei, ireproșabil) nu e suficient exploatată, iar adicția de alcool se regăsește prea puțin printre cele 135 de minute ale lungmetrajului. Deloc insipidă, melodrama emoționează grație scenelor muzicale, îndeosebi concertele, iar cuplul Jackson & Ally poartă în sine un soi de utopie romantică și artistică, în pofida inerentelor clișee. Cuplul de pe ecran deschide multiple căi de interpretare dacă avem în vedere integritatea, onestitatea deloc negociabilă.

4 - A Star Is Born

Îndrăgostiții separați de glorie și de ravagiile alcoolului se poziționează pe traiectoria melodramei clasice și nu lasă pe nimeni indiferent. Într-adevăr, Bradley Cooper a mizat corect pe forța degajată din dragostea conjugată cu muzica. A Star Is Born nu deviază de la ruta sa: Jackson Maine se va sacrifica din pricina slăbiciunilor, iar protejata sa – o madonă vulcanică, dar mereu vulnerabilă – va rămâne un model de bunătate și de virtute.

5 - A Star Is Born

A Star Is Born

Regia: Bradley Cooper
Scenariul: Eric Roth, Will Fetters, Bradley Cooper (adaptare după scenariul de la A Star Is Born de William A. Wellman, Robert Carson)
Imaginea: Matthew Libatique
Decorurile: Karen Murphy
Costumele: Erin Benach
Montajul: Jay Cassidy
Muzica: Julia Michaels, Julianne Jordan, Lady Gaga
Distribuția:
Lady Gaga – Ally
Bradley Cooper – Jackson Maine
Sam Elliott – Bobby
Andrew Dice Clay – Lorenzo
Rafi Gavron – Rez
Anthony Ramos – Caporal Mendoza
Dave Chappelle – George « Noodles » Stone

Durata: 2h16

Articol publicat în revista Catchy

 
Comentarii închise la „Merită să crezi în tine” încă mai ține – A Star Is Born

Scris de pe ianuarie 16, 2019 în Cinema, Muzică

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Un remake cu make-up – Ocean’s 8/Ocean’s Eight

Mădălina DumitracheDupă Ocean’s 11, 12 și 13 – toate realizate de Steven Soderbergh – cu George Clonney, Brad Pitt, Julia Roberts și Matt Damon, franciza capătă coloratură feministă și le introduce în lista distribuției pe formidabilele Sandra Bullock, Cate Blanchett, Anne Hathaway, Rihanna și Helena Bonham Carter. Sub o asemenea constelație, Ocean’s 8 se anunța ca un spin-off din care să se reverse umorul spumos și dorita relaxare. Cu Garry Ross (Hunger Game) la comandă, jocurile păreau  aranjate. Rețeta, des folosită, se voia aplicată cu succes și aici, mai ales dacă au fost la dispoziția producătorilor stele de primă mărime precum Sandra Bullock, Cate Blanchett, Anne Hathaway, Rihanna, Helena Bonham Carter, Sarah Paulson, Awkwafina și Mindy Kaling. În fapt, Ocean’s 11 a fost un remake după filmul lui Lewis Milestone, din 1961, și i-a reunit pe Frank Sinatra, Dean Martin, Sammy Davis Jr. și Angie Dickinson. Cum s-ar zice: formula tipică din mainstream-ul hollywoodian e deja „formatată”, iar rețeta prinde bine.

oceans 12793.dng

Directorul de casting a avut o licărire de geniu când a mixat distribuția: superstaruri precum Sandra Bullock, Cate Blanchett și Anne Hathaway se-ntâlnesc cu o britanică eclectică (Helena Bonham-Carter), o actriță de comedie în vogă (Sarah Paulson), un star pop (Rihanna), o actriță de seriale comice, americancă de origine indiană (Mindy Kaling) și prezentatoarea t.v. (americancă cu origini chinezești și sud-coreene) Awkwafina.

oceans 04919.dng

Așadar, cinci ani, opt luni, 12 zile… și timpul zboară. Atât de mult a trecut de când Debbie Ocean (Sandra Bullock) proiectează cel mai mare hold-up/ jaf din viața sa. Pentru ca așa ceva să se-ntâmple, are nevoie de o echipă de profesioniste în domeniu, începând cu partenera ei de încredere Lou Miller (Cate Blanchett). Cele două vor recruta, împreună, „specialistele”: bijutierul – Amita, hoața de buzunare – Constance, experta în garduri – Tammy, hackeriţa – Nine Ball și designerul vestimentar – Rose.

oceans 37119.dng

Ținta este un superb colier din diamante, de la Cartier, în valoare de 150 de milioane de dolari, purtat de actrița Daphne Kluger (Anne Hathaway) care va fi starul celui mai mare eveniment al anului – Gala Met. Planul este perfect, însă totul trebuie să decurgă fără nicio abatere dacă „echipa” vrea să pună mâna pe diamante. Acțiunea se desfășoară la vedere. Deși extrem de versate și abile, fetele vor trebui să devină cât se poate de ingenioase pentru a ridica cât mai puține suspiciuni și pentru a trece neobservate printre vedetele venite să participe la marele eveniment. Prin urmare, cu o schemă clasică (asumată), Ocean’s 8 feminizează anumite preocupări, tipic masculine, într-o încercare de „a bifa în caietul de sarcini”, în plină eră #metoo. Din capul locului, știm că avem de-a face cu imprevizibilul, personaje puternice, acțiune în forță, dar – mai ales – o distribuție glamour. Bunăoară, machismul cool și-ar primi replica așteptată de mult, într-un «remake feminin». Cu toate că este un veritabil cocktail în care se condensează diversitatea culturală la mai multe niveluri, într-un soi de omagiu adus epocii de glorie a Hollywoodului – când George Cukor le reunea pe Norma Shearer, Joan Crawford, Rosalind Russell, Paulette Goddard și Joan Fontaine în The Women, pelicula Ocean’s 8 nu are sofisticarea comediei din 1939.

4 - Ocean's Eight

Gary Ross, realizatorul primei pelicule din Hunger Games, pierde din vedere că nu doar amestecul de eficiență și lejeritate poate duce la sofisticare. Reproducând schema clasică în patru timpi a precedentelor filme (constituirea echipei, pregătirea, execuția și înșelarea poliției    – cu un mic twist de rigoare) aduce doar o „reîncălzire a supei”, chiar dacă  eroinele de pe ecran evoluează într-un decor somptuos, nu mai frecventează cazinouri, ci preferă extravaganța galei de la Met (unul dintre evenimentele emblematice din New York). Îl regăsim, totuși, pe James Corden în postura unui detectiv de asigurări care trebuie să adune toate dovezile, iar Richard Armitage apare drept partenerul lui Kluger la Gală. Ross lungeşte durata în acest balet mecanic – fiecărui pas îi urmează un altul, deja știut /presupus, iar fiecare obstacol e ocolit cu o piruetă improvizată prompt şi executată în timp ce eroinele par mândre de ele însele. Prin urmare, iubitorii genului l-ar putea încadra la categoria de lux având în vedere distribuția, pentru ceilalți poate fi doar o soluție pentru o seară în care ai nevoie de divertisment de calitate. Argumentul că distribuția ar aduce liniște în tabăra feministelor nu se susține, câtă vreme ele sunt niște hoațe, fie și de lux, iar viziunea e una retrogradă. Societatea americană e prezentată caricatural – albele au chef să fure un colier (un vechi clișeu misogin), se îmbracă numai în haine de lux, pilotează motoare sau trăiesc în pavilioane de lux, în timp ce negresa „fumează iarbă”, indianca dă lovitura într-un magazine de bijuterii ieftine, iar asiatica operează /„îi face la buzunare” pe cei din Queens. Singura fără bemol pare Anne Hathaway care joacă cu multă dezinvoltură o divă hollywoodiană gratinată. Peripețiile se derulează în vreme ce personajele surfează pe rețele sociale sau călătoresc cu metroul. Regizorul s-a mulțumit la gândul că va livra o comedie neo-vintage pe gustul fanilor actrițelor prinse în colier, dar și actualului public, post-Weinstein. În mod bizar, singurul personaj mai isteț pare să fie inspectorul de la asigurări care apare pe ultima sută de metri. Octetul actoricesc salvează precaritatea scenaristico-regizorală, iar acesta rămâne singura dovadă clară din acel  «Girl Power» trâmbițat.

5 -Ocean's Eight

Regia: Gary Ross

Scenariul: Gary Ross, Olivia Milch

Imaginea: Eigil Bryld

Decorurile: Alex DiGerlando

Costumele: Sarah Edwards

Montajul: Juliette Welfling

Muzica: Daniel Pemberton

Distribuția:

Sandra Bullock – Debbie Ocean

Cate Blanchett – Lou Miller

Anne Hathaway – Daphne Kluger

Mindy Kaling – Amita

Awkwafina – Constance

Sarah Paulson – Tammy

Rihanna – Nine Ball

Helena Bonham Carter – Rose Weil

James Corden – John Frazier

Richard Armitage – Claude Becker

Durata: 1h50

 
Comentarii închise la Un remake cu make-up – Ocean’s 8/Ocean’s Eight

Scris de pe iulie 20, 2018 în Blockbuster, Cinema, Feminin, Film, Tipare

 

Etichete: , , ,

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web