Statistic vorbind, deriva morală de fiecare zi nu constă într-o acumulare galopantă de “păcate strigătoare la cer”. Păcatele capitale tind, adesea, să se înscrie mai curând în sfera patologicului decât în aceea a vinei morale obişnuite.
Crima lui Raskolnikov pluteşte undeva între morbid şi religios, de aceea abia dacă poate fi măsurată cu instrumentele propriu-zise ale eticii.
Mult mai elocventă, din perspectivă etică, ar putea fi considerate personajele imorale ale lui Gogol. Monstruozitatea incoloră a sufletelor lor adormite le încadrează la categoria demonismului plat. Acesta este teritoriul cu adevărat revelator al eticului: somnolenţa diurnă, cuminţenia irespirabilă a atitudinii, cenuşiul valorilor.
Liniştit în inexpresivitatea sa, invulnerabil din perspectiva “marii morale”, omul mediocru e depozitarul cel mai perfid al mizeriei moralei. Şi el există în fiecare dintre noi, sustrăgându-ne oricărui proces prin tocmai crasa lui banalitate.
Mădălina Dumitrache 