În actualul context geopolitic, filmele despre război par să aibă mai multă relevanță. Așa se face că o peliculă realizată în 2016, Guernica, despre un război născocit, parcă, în imaginația lui Kafka, transmite mai multă emoție și ne amintește că Războiul Civil spaniol, care a menţinut timp de trei ani o stare de teroare, distrugeri şi persecuţii, rămâne încă o cicatrice adâncă în istoria Europei. Guernica, un bombardament celebru din istoria Spaniei, care i-a inspirat pe Salvador Dalí, Pablo Piccasso şi Joan Miró, demonstrează că nici sovieticii nu au fost mai grozavi decât naziștii.
În ciuda faptului că a fost realizat de regizorul spaniol Koldo Serra dintr-o poveste și un scenariu scris de doi scriitori spanioli despre atacurile asupra unui mic sat din Spania, în timpul Războiului lor Civil din 1937, filmul Guernica (2016) pare să fi fost făcut pentru un public vorbitor de engleză. Filmul este, în principal, vorbit în engleză, iar protagonistul este un jurnalist american. Din fericire, o mare parte din abordarea restului filmului pare mai europeană, deși, pe alocuri, pare că ar fi fost construit à la Hollywood, mai ales că intriga este aproape la fel cu cea din Pearl Harbor. Odată cu noul context geopolitic european, temele filmului capătă relevanță modernă. Este o sarcină dificilă să iei un singur eveniment și să încerci să formezi o întreagă narațiune din el, iar Guernica este capabil să realizeze acest lucru mult mai fluid decât încercările cu bugete mult mai mari. Chiar și cu unele elemente romantice previzibile, care oferă filmului mult prea multe asemănări cu acele filme cu buget mai mare, Guernica convinge spectatorii că bombardarea orașului spaniol seamănă cu atacurile de la Pearl Harbor.
James D’Arcy & María Valverde / ‘Guernica’© IMDb
Așadar, scenariul se bazează pe o poveste plasată în Bilbao, la începutul Războiului Civil din Spania. Personajul principal este Henry, un corespondent american, cunoscut pentru talentul său și pentru căutarea constantă a adevărului. Totuși, Henry a devenit recent cinic și oportunist, interesat doar de imaginea și prestigiul său. Jurnalistul cinic newyorkez, Henry Howell (James D’Arcy), a renunțat să mai încerce să raporteze despre Războiul Civil Spaniol din cauza regulilor de cenzură ale Republicii. Henry renunță să devină ipocrit și să falsifice știrile, în ciuda obiecțiilor din partea fotografului său idealist (Ingrid García Jonsson), până când un cenzor al biroului de presă local pe nume Teresa (María Valverde) surprinde o eroare într-una dintre lucrările sale. Deși Teresa este implicată romantic într-o relație cu consilierul rus al Republicii, Vasyl (Jack Davenport), o legătură amoroasă se dezvoltă rapid între ea și Howell. Încet-încet, între cei doi se naște o mare poveste de dragoste, pe vreme ce lumea din jurul lor se prăbușește, până la bombardamentul de la Guernica din 26 aprilie 1937. Narațiunea cinematografică a pornit de la grozăvia acestui eveniment din istoria recentă a omenirii, dar și de la povestea jurnalistului american ajuns în Spania Războiului Civil. Personajul ziaristului se bazează pe George Steer, un reporter britanic, care a acoperit știrile despre războiul și bombardamentele spaniole pentru presa din Marea Britanie, precum și pe anumite date din biografia lui Ernest Hemingway și Robert Capa. Bunăoară, pelicula îmbină realitatea cu ficțiunea, preluând o mare parte din experiențele protagonistului din scrierea lui George Lowther Steer.
Ca și în cazul celebrei pelicule Pearl Harbor, pur și simplu nu este suficient să realizezi o romanță pe fundal de război până când nu au loc atacurile reale. Elementele romantice preiau din slăbiciunea narativă. În timp ce îndrăgostiții de pe ecran împărtășesc suficientă chimie pentru ca emoțiile lor să devină credibile, atunci când pericolul amenință să-i separe, evenimentele din viața reală nu rămân deloc în umbră.
Oroarea acestui atac, ca un preludiu al celui de-al Doilea Război Mondial, e folosită de Koldo Serra, regizorul basc, ca un avertisment pentru spectatorii contemporani. Cineastul mărturisea: „Este ceva care cu greu a fost abordat. În străinătate, când încercam să vindem filmul, am fost surprinși să aflăm că oamenii cunosc pictura [Picasso], dar nu știu povestea din spatele său”. Deși o mare parte din Guernica se concentrează pe romantism, drama se dezvoltă – inevitabil – spre bombardamentul în sine, care este transmis într-o manieră brutală. Filmul rămâne un veritabil manifest anti-război și o frumoasă pledoarie pentru iubirea sinceră.
Regia: Koldo Serra
Scenariul: Barney Cohen și Carlos Clavijo
Montajul: Unax Mendia
Imaginea: Jose Manuel Jiménez
Muzica: Fernando Velázquez
Distribuția:
James D’Arcy – Henry
María Valverde – Teresa
Jack Davenport – Vasyl
Ingrid García Jonsson – Marta
Álex García – Marco
Durata:110 min.
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.
Articol publicat în revista Bel-Esprit
Mădălina Dumitrache 