RSS

Élysée, la grătar – Les saveurs du Palais / Haute Cuisine

14 iul.

S-a împământenit expresia:”L’umanité se nourrit, le français dîne.” (Omenirea se hrăneşte, francezul ia masa). Moda gastronomică face încă „victime” în cinema. Pelicula Les saveurs du Palais / Haute Cuisine invită spectatorul chiar în Palatul prezidenţial, în momentul unic, în care postul de bucătar personal era ocupat de o femeie. Danièle Mazet-Delpeuch a deţinut această funcţie timp de doi ani. Inspirat de povestea reală a vieţii celei care a fost prima femeie-bucătar la Palatul Élysée, Christian Vincent (La séparation, 1994), închină ode gastronomiei franţuzeşti şi persoanelor care au menţinut vii tradiţiile. Personajul remarcabil din realitate a fost remodelat, graţie scenaristului Étienne Comar (câştigător a două premii César) şi capătă numele Hortense Laborie.

Povestea începe în locul cel mai îndepărtat de Hexagon, în ţinuturile arctice. În vreme ce Hortense (Catherine Frot, nominalizată pentru cea mai bună actriţă la premiile César 2013) prepară un adevărat festin culinar, deapănă povestea ultimilor doi ani din viaţa ei, în faţa unei jurnaliste. Spectatorul află că pentru cel de-al doilea mandat, François Mitterrand voia în bucătăria prezidenţială „o femeie de la ţară”. Deşi avea un bucătar ce gătea pentru dineurile oficiale, îşi dorea ceva mai puţin sofisticat pentru hrana de zi cu zi. Astfel, Joël Robuchon i-o recomandă pe femeia născută în Périgord, ţinutul celebrelor trufe negre. Încă de la prima întâlnire, Preşedintele i-a cerut noii bucătărese preparate care să-i aducă aminte de aromele copilăriei. Hortense i-a răsfăţat papilele gustative cu o tartă cu căpşune à la grand-mère.

Dacă îl privim ca pe un film gastronomic, Les saveurs du Palais / Haute Cuisine este eficient, fiindcă de la primul fel de mâncare pregătit de Hortense (abia sosită din Périgord), până la parada gastronomică, pelicula redă produsele culinare reprezentative pentru francezi.

Intriga acestei poveşti este destul de simplă, dat fiind că se concentrează asupra unei femei ce-şi dedică viaţa exclusiv bucătăriei, fie ea şi prezidenţială pentru o perioadă. Povestea se derulează între Paris şi Antarctica, regizorul şi scenaristul au încercat să umple unele „găuri”, folosind flashback-uri pe această „traiectorie”. Christian Vincent se străduieşte să traseze nişte tuşe pentru completarea portretului „bucătăresei Preşedintelui”. În film, actriţa Catherine Frot trece de la dulce la savuros. Interpretând-o pe Hortense, femeia care schimbă o micuţă slujbă cu spaţiul autoritar de la Élysée, prezintă multiple faţete: smerenie, hotărâre şi… pasiune. Catherine Frot excelează în rolul complex al femeii care nu-i mereu simpatică, dar constant pasionată de bucătăria regională / tradiţională. Deşi protocolul o tot împiedică, va găsi resurse pentru a netezi rigiditatea mediului şi, astfel, să poată găti mereu cu plăcere. Noua slujbă îi va îngrădi viaţa privată despre care nu se dau prea multe indicii. Relaţia cu ceilalţi bucătari este călduţă; se deduce uşor că Hortense nu agreează autoritatea şi că există unele rivalităţi în bucătăria Preşedintelui. Academicianul Jean d’Ormesson (un „neofit” în vârstă de 87 de ani) îi dă replica, plină de savoare, din postura lui François Mitterrand.

Realizatorul o prezintă pe această femeie cu delicateţe, fără înflorituri inutile. Cu repeziciune se poate desprinde o concluzie legată de opţiunea ei de a lucra într-un spaţiu aşa de îndepărtat cum este ţinutul arctic – se rupe de un anume trecut şi „dă pagina” pentru a merge mai departe. Scenariştii au căutat o ficţiune care să depăşească coridoarele rivalităţilor profesionale şi disputele dieteticienilor de la Palatul Élysée. Totuşi, liniaritea naraţiunii nu poate fi salvată doar cu delicii vizual-culinare şi flashback-uri, pelicula căpătând un aer de incongruenţă. Machismul bucătarilor, protocolul, complicaţiile administrative, constrângerile prezidenţiale sunt obstacole pentru arta lui Hortense. Nici măcar excelenta interpretare a lui Catherine Frot nu poate suplini absenţa climaxului dramatic, savoarea naraţiunii. Câteodată, şi dramele pot plictisi, deşi personajul Hortense Laborie transmite bucurie. În lipsa unei viziuni regizorale mai clare, spectatorul capătă, la sfârşitul poveştii, o poftă de căpcăun.

Haute Cuisine

Filmul Les saveurs du Palais / Haute Cuisine este un imn dedicat bucătăriei din Hexagon, o simfonie a nostalgiilor şi a emoţiilor culinare.

Regizor: Christian Vincent
Scenarist: Christian Vincent, Étienne Comar / Compozitor: Gabriel Yared / Operator: Laurent Dailland / Producător: Etienne Comar, Philippe Rousselet / Monteur: Monica Coleman.
Distribuţia: Catherine Frot (Hortense), Jean d’Ormesson (Preşedintele), Hippolyte Girardot (David Azoulay), Arthur Dupont (Nicolas Bauvois), Jean-Marc Roulot (Jean-Marc Luchet), Arly Jover (Mary), Brice Fournier (Pascal Le Piq)
Articol publicat în revista LiterNet
 
Comentarii închise la Élysée, la grătar – Les saveurs du Palais / Haute Cuisine

Scris de pe iulie 14, 2020 în Cinema, Film, Filme de Cannes, Filme franțuzești, Moravuri

 

Etichete: , ,

Comentariile nu sunt permise.

 
Ramona Sandrina Ilie

Bine ați venit în Iubendia! Locul unde povestim despre oameni, întâmplări şi viaţă fără manual de utilizare! Semne de circulație: Iubirea, Bunătatea și Bunul simț!

La Cause Littéraire

True strength is delicate

Philosophy Matters

A practical guide to living the good life

Edito content aufeminin

True strength is delicate

Agenda LiterNet

True strength is delicate

WebCultura

WebCultura | Cultura pe Web

%d blogeri au apreciat: